mănușar definitie

13 definiții pentru mănușar

MĂNUȘÁR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. (Înv.) S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușár s. m.] – Mănușă + suf. -ar.
MĂNUȘÁR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușár s. m.] – Mănușă + suf. -ar.
MĂNUȘÁR1, mănușari, s. m. Lucrător care confecționează mănuși.
MĂNUȘÁR2, mânușare, s. n. Mănușă specială de protecție, folosită la apucatul unui metal fierbinte. N-ai, fărtate, mănușare? Ține, de pe mîini fierbinți. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 6/4.
MĂNÚȘĂ, mănuși, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte făcut din piele, lînă, cauciuc etc., care acoperă mîna, ferind-o de frig, de murdărie etc. își scoase mănușile și își apropie palmele să le dezmorțească. C. PETRESCU, A. 280. În cea țară de păpuși Tîlharii poartă mănuși, Și se jură pe dreptate, Că le-s mînile curate! ALECSANDRI, T. I 96. Dă-mi, Marițo, un fulg de lînă Să-mi fac o mănușă-n mînă. BIBICESCU, P. P. 365. ◊ Expr. A umbla (sau a se purta) cu mănuși (cu cineva) = a se purta cu menajamente (față de cineva). A arunca (cuiva) mănușa = a provoca (pe cineva) la duel; p. ext. a provoca (pe cineva). A ridica mănușa = a primi provocarea cuiva (la duel). 2. (Regional și ca termen tehnic în arheologie) Toartă. Mănușile unei amfore. Olarul unde voiește, acolo pime mănușa.Cantitate de fire de cînepă, in, grîu etc. cît poți cuprinde cu mîna. V. mănunchi. – Variantă: mîúșă (CAMIL PETRESCU, N. 55, BOTEZ, ȘC. 124) s. f.
mănușár1 (persoană) (înv.) s. m., pl. mănușári
mănușár2 (obiect) s. n., pl. mănușáre
mănușár (persoană) s. m., pl. mănușári
mănușár (obiect) s. n., pl. mănușáre
MĂNUȘÁR1 ~i 1) Persoană care confecționează mănuși. 2) Vânzător de mănuși. /mănușă + suf. ~ar
MĂNUȘÁR2 ~e n. Mănușă de protecție de care se folosesc unele categorii de muncitori. /mănușă + suf. ~ar
mânușar m. fabricant sau vânzător de mânuși.
mănușár m. Fabricant orĭ vînzător de mănușĭ.

mănușar dex

Intrare: mănușar (persoană; -i)
mănușar persoană; -i substantiv masculin
Intrare: mănușar (obiect; -e)
mănușar obiect; -e substantiv neutru