măntăluță definitie

6 definiții pentru măntăluță

MĂNTĂLÚȚĂ, măntăluțe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui manta. – Manta + suf. -ăluță.
MĂNTĂLÚȚĂ, măntăluțe, s. f. Diminutiv al lui manta. – Manta + suf. -ăluță.
MĂNTĂLÚȚĂ, măntăluțe, s. f. Diminutiv al lui manta. Să ne dați o părăluță, să cumpărăm o măntăluță. ȘEZ. III 244.
măntălúță (fam.) s. f., g.-d. art. măntălúței; pl. măntălúțe
măntălúță s. f., g.-d. art. măntălúței; pl. măntălúțe
măntălúță f., pl. e. Manta mică.

măntăluță dex

Intrare: măntăluță
măntăluță substantiv feminin