măngălău definitie

12 definiții pentru măngălău

MĂNGĂLẮU, măngălaie, s. n. (Reg.) Obiect de lemn, lung (și dreptunghiular), cu suprafața ondulată, pe care se freacă rufele la spălat sau cu care se netezesc rufele de pânză groasă. – Din magh. mángoló.
MĂNGĂLẮU, măngălaie, s. n. (Reg.) Obiect de lemn, lung (și dreptunghiular), cu suprafața ondulată, pe care se freacă rufele la spălat sau cu care se netezesc rufele de pânză groasă. – Din magh. mángoló.
MĂNGĂLẮU, măngălaie, s. n. (Regional) Obiect lung, dreptunghiular, de lemn sau de metal, cu suprafața ondulată, pe care se freacă rufele la spălat și cu care se netezesc, la țară, rufele groase, înfășurate în prealabil pe un sul de lemn. Cămășile i-am spalat... Cu măngălău le-am calcat. SEVASTOS, C. 143. – Variante: mînjălău s. n.
măngălắu (reg.) s. n., art. măngălắul; pl. măngăláie
măngălău s. n., art. măngălăul; pl. măngăláie
MĂNGĂLĂU s. (reg.) maglă, mânjălău, zolitor. (~ pentru frecatul rufelor.)
MĂNGĂLĂU s. v. tăvălug, vălătuc.
măngălắu (-láie), s. n.1. Sul, tăvălug. – 2. Fălțuitor. Mag. mángalló (Philippide, Principii, 4; Cihac, II, 514; Gáldi, Dict., 143). În Trans., Mold. și Bucov.Der. măngălui, vb. (a călca rufe).
mângălău n. lemn crestat de netezit pânzeturi, postavuri. [Ung. MANGOLÓ].
măngălắŭ n., pl. ăĭe, máglă și mî́glă f., pl.e (ung. mángoló, mângorló, pol. magla [de unde vine rom. maglă]; mrus. magelĭ, germ. mangel, mlat. manga, mangana, vfr. mangoneau, praștie: it. mángano, praștie, măngălăŭ; ngr. mánganon, măngălăŭ, d. vgr. mágganon, balistă pe cilindri. V. mangealîc, minghinea). Nord. O bucată de lemn crestat orĭ de tablă de zinc undulată de care se freacă rufele la spălat (Șez. 36, 12). Un aparat compus din doŭă sulurĭ de lemn care, supt apăsarea unei greutățĭ, netezește rufele puse pe o masă (înlocuit azĭ cu feru de călcat).
*MĂNGĂLĂU s. (reg.) maglă, mînjălău, zolitor. (~ pentru frecatul rufelor.)
măngălău s. v. TĂVĂLUG. VĂLĂTUC.

măngălău dex

Intrare: măngălău
măngălău substantiv neutru