MĂMUȘOÁRĂ, mămușoare, s. f. (Pop.) Mămică. – Mamă + suf. -ușoară.

MĂMUȘOÁRĂ, mămușoare, s. f. (Pop.) Mămică. – Mamă + suf. -ușoară.

MĂMUȘOÁRĂ s. f. Mămucă. Aide, mămușoară, haide, îi zise fata. VISSARION, B. 170. D-acas cînd am plecat, Mămușoara mi-am lăsat. TEODORESCU, P. P. 676.

mămușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. mămușoárei; pl. mămușoáre

mămușoáră s. f., g.-d. art. mămușoárei; pl. mămușoáre

MĂMUȘOÁRĂ s. v. măicuță, mămică.

mămușoară s. v. MĂICUȚĂ. MĂMICĂ.