MAMÍȚĂ s. f. v. mămiță.

MĂMÍȚĂ, mămițe, s. f. (Fam.) Mămică. [Var.: mamíță s. f.] – Mamă + suf. -iță.

MAMÍȚĂ s. f. v. mămiță.

MĂMÍȚĂ, mămițe, s. f. (Fam.) Mămică. [Var.: mamíță s. f.] – Mamă + suf. -iță.

MAMÍȚĂ s. f. v. mămiță.

MĂMÍȚĂ s. f. Mămică. între ei e și mămița, care te socotea nevinovat. VISSARION, B. 262. (În forma mamiță) Băiețelul scoate capul cu panglicuțe... Mamița-l degajează din țoalele în care dospește-nfășurat. CARAGIALE, O. II 267. – Variantă: mamíță s. f.

mămíță (fam.) s. f., g.-d. art. mămíței; pl. mămíțe

mămíță s. f., g.-d. art. mămíței; pl. mămíțe

MAMIȚĂ s. v. arătare, colos, matahală, namilă, uriaș.

MĂMÍȚĂ s. v. măicuță, mămică.

mamiță s. v. ARĂTARE. COLOS. MATAHALĂ. NAMILĂ. URIAȘ.

mămiță s. v. MĂICUȚĂ. MĂMICĂ.

MAMÍȚĂ (< fr. {i}; lat. mamma „mamelă”) s. f. (MED. VET.) Inflamație a ugerului la femelele în lactație, de cele mai multe ori de natură infecțioasă. Poate fi provocată de bacilul tuberculozei, de streptococi, de colibacili etc. ◊ M. gangrenoasă = boală a oilor, provocată de Staphylococcus pyogenes, manifestată prin cangrenarea ugerului.