MĂMĂRÚȚĂ, mămăruțe, s. f. (Entom.; reg.) Buburuză. – Et. nec.

MĂMĂRÚȚĂ, mămăruțe, s. f. (Entom.; reg.) Buburuză. – Et. nec.

MĂMĂRÚȚĂ, mămăruțe, s. f. (Transilv.) Buburuză.

mămărúță (reg.) s. f., g.-d. art. mămărúței; pl. mămărúțe

mămărúță s. f., g.-d. art. mămărúței; pl. mămărúțe

MĂMĂRÚȚĂ s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului.

mămărúță (mămărúțe), s. f. – Buburuză (Coccinella semtempunctata). – Var. măriuță. Creație spontană, cf. celălalt nume al său, buburuză (Scriban), și sb. mumuruz „porumb”. Der. din lat. eruca „omidă” (Pușcariu, Jb., XI, 47; REW 2907) nu pare posibilă. Legătura cu Mariuța, dim. de la Maria (Tiktin; Candrea; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 186) se dă numai ca încrucișare la var. – Cf. mamorniță, morniță.

mămărúță, mămărúțe, s.f. (pop.) 1. buburuză, gărgăriță, măriuță. 2. paparudă.

mămăruță f. 1. alt nume popular dat coccinelei; 2. Tr. (Bihor) paparudă. [Termen de aceeaș origină cu mămâie].

mămărúță f., pl. e (var. din buburuză, ca și cucuruz, sîrb. kukuruz și mururuz). Trans. (Bihor). Buburuză. Paparudă.

mămăruță s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACA-DOMNULUI.