mămăligă definitie

20 definiții pentru mămăligă

MĂLÍGĂ s. f. v. mămăligă.
MĂMĂLÍGĂ, mămăligi, s. f. Aliment preparat din făină de porumb (mai rar de mei, hrișcă etc.) fiartă în apă. ◊ Expr. (Fam.) A o pune de mămăligă = a se afla sau a ajunge într-o situație dificilă, neplăcută; a o păți; a da greș. ♦ Epitet depreciativ dat unui om lipsit de energie și de inițiativă. [Var.: (reg.) mălígă s. f.] – Et. nec.
MĂLÍGĂ s. f. v. mămăligă.
MĂMĂLÍGĂ, mămăligi, s. f. Aliment preparat din făină de porumb (mai rar de mei, hrișcă etc.) fiartă în apă. ◊ Expr. (Fam.) A o pune de mămăligă = a se afla sau a ajunge într-o situație dificilă, neplăcută; a o păți; a da greș. ♦ Epitet depreciativ dat unui om lipsit de energie și de inițiativă. [Var.: (reg.) mălígă s. f.] – Et. nec.
MĂMĂLÍGĂ, mămăligi, s. f. Aliment preparat din făină de porumb, fiartă cu apă pînă se îngroașă (și care, mai ales la țară, înlocuiește pîinea). Pe cînd Guzgan răstoarnă Mămăliga din ceaun, Din clopotniță Tăun Sun-afurisit din goarnă. COȘBUC, P. I 326. Am găsit pe-o teși- tură un boț de mămăligă de-am mîncat. CREANGĂ, O. A. 187. ◊ Expr. A pune de mămăligă = a pune să fiarbă apă pentru a face mămăligă. Ia grăbește, Irino, de fă focu și pune de mămăligă. BUJOR, S. 59. A o pune de mămăligă = a da greș, a încurca lucrurile, a o păți; a o sfecli, a nu putea ieși dintr-o situație grea, dintr-o încurcătură. De piere zmeoaica, îi crapă și fiul; atunci împărăția zmeilor a pus-o de mămăligă. RETEGANUL, P. III 36. Măi Chirică, d-apoi știi că și boieriul, cîtu-i de boieri, a pus-o de mămăligă. CREANGĂ, P. 161. ♦ Fig. Om moale, lipsit de energie și de inițiativă. Toți – niște mămăligi! GALAN, Z. R. 296. ◊ (Adjectival) Am fost mai mămăligă decît alții și m-am lăsat potopit de rușine și de necaz. PAS, E. I 147.
mămălígă s. f., g.-d. art. mămălígii; pl. mămălígi
mămălígă s. f., g.-d. art. mămălígii; pl. mămălígi
MĂMĂLÍGĂ s. (Transilv., Ban., Bucov. și nordul Mold.) coleașă, (Ban. și Transilv.) mandră, (Maram., nordul Transilv. și Ban.) tocană, (înv.) mălată, polentă. (~ cu brânză.)
mămălígă (mămălígi), s. f.1. Terci sau pastă de făină de porumb fiartă, formează baza alimentației țăranului în majoritatea regiunilor țării, înlocuind pîinea. – 2. Prostănac. – Var. (munt.) măligă. – Mr. mumalig. Creație expresivă, bazată pe consonanța mama „hrană” (P. Papahagi, Notițe, 31; Capidan, Dacor., VII, 131; cf. Graur, BL, IV, 97), cf. mamă și mr. mamă „terci pentru copii”, sau, mai probabil, pe lat. mamilla cu suf. diminutival -ică sau -igă. Apare în toate idiomurile balcanice: tc. mamaliga, ngr. μαμαλίνγα, alb. mamalingë, mag. mamaliga, bg. mamaliga, sb., cr. mamaljuga, rut. mamalyg, cuvinte explicabile suficient prin rom. Fără îndoială, s-a semnalat ca sursă pentru rom. ven. melega „hrișcă” (Cihac, II, 185; Meyer, Türk. St., I, 2), der. care nu pare probabilă. Cf. mălai, mămăruță. Der. mămăligar, s. m. (țăran; nătîng; valah); mămăligos, adj. (moale, răscopt). Pentru împrumuturi străine, cf. Miklosich, Wander., 17; Miklosich, Fremdw., 108; Candrea, Elemente, 403; Berneker, II, 15; Weigand, Jb., XVIII, 365; Capidan, Raporturile, 225, 232; Vasmer, II, 93. – Der. neol. mamelă, s. f. (țîță), din fr. mamelle; mamifer, s. n., din fr. mammifere; mamelon, s. n. (sfîrc), din fr. mamelon.
MĂMĂLÍGĂ ~gi f. 1) Produs alimentar preparat din făină de porumb, fiartă în apă și mestecată. * A pune de ~ a pune apă în ceaun pentru a face mămăliga. A o pune de ~ a nimeri într-o situație neplăcută; a o păți. 2) fig. depr. Om moale, lipsit de inițiativă. [G.-D. mămăligii] /Orig. nec.
mămăligă f. 1. pastă îngroșată de mălaiu cu apă și sare, pe care țăranii o taie în felii cu o sfoară și o mănâncă în loc de pâine; 2. fig. om molatic. [Primitiv probabil termen din graiul copiilor, diminutiv din mamă (cf. săpăligă, din sapă), desemnând la început așa numita papă a pruncilor].
Mămăligă-Vodă m. porecla lui Grigorie Calimah, din cauza chipului său sărăcăcios de a trăi.
mămălígă f., pl. ĭ (imit. din silaba ma repetată și sufixu -ligă ca’n săpăligă, țăpligă orĭ bg. čevru-, čuru-, čučuliga, cĭocîrlie, cuculiga, cucută. D. rom. vine ngr. turc. mamaliga, sîrb. mamáljuga, bg. mama- și mamuliga, mămăligă, mamúli, popușoĭ; rut. mamalýga, ung. mamaliga. Cp. cu pap 2. Nu e rudă cu it. méliga, popușoĭ). O pastă consistentă făcută din făină de popușoĭ feartă în apă și sare și care, la țăraniĭ Românĭ, ține locu pîniĭ. Cantitate din această pastă cît încape’ntr’un ceaun: doŭă mămăligĭ. Fig. Iron. Om moale: ce mămăligă! A pune de mămăligă, a pune la foc ceaunu cu apă de mămăligă, (fig.) a lungi o lucrare care s’ar putea face maĭ răpede. A prins mămăliga coajă (și pin urmare s’a’ntărit), s’a obrăznicit țopîrlanu (fiind-că s’a’nțolit). V. coleașă, mandră 2, mălaĭ.
MĂMĂLI s. (Transilv., Ban., Bucov. și nordul Mold.) coleașă, (Ban. și Transilv.) mandră, (Maram., nordul Transilv. și Ban.) tocană, (înv.) mălată, polentă. (~ cu brînză.)
mămălígă, mămăligi, s.f. – (gastr.) Aliment preparat din făină de porumb fiartă în apă. Elementul nutritiv principal pentru populația rurală din Maramureș, de la sfârșitul sec. XVIII și până a doua jumătate a sec. XX: „Mai ales în timpul făcutului de fân, când tot momentul e scump și nu dispun de timpul trebuincios ca să fiarbă alte mâncări, exclusiv se folosesc de mămăligă cu brânză. (...) Maramureșeanul mănâncă foarte prost și puțin nutritiv. Cea mai bună mâncare este mămăliga cu brânză. Carne rareori mănâncă. Posturile cele multe le postește cu fasole și cartofi. Pâine de grâu numai la sărbători mari mănâncă, încolo numai pâine de porumb (mălai)” (Bârlea, 1924, II: 465). ♦ (med. pop.) Mămăliga fierbinte se punea în legături la gât, contra amigdalitei; se mai aplica pe piept contra durerilor. – Et. nec. (DEX, MDA); creație expresivă bazată pe consonanța mamă „hrană” (P. Papahagi, Capidan, Graur, cf. DER); cuvânt autohton (Hasdeu, 1894). Cuv. rom. > tc. mamaliga, srb. mamáljuga, bg. mam-, mamuliga, ucr. mamalyga, magh. mamaliga (Scriban).
mămălígă, mămăligi, s.f. – (gastr.) Aliment preparat din făină de porumb fiartă în apă. – Socotit creație expresivă bazată pe consonanța mamă „hrană” (Capidan, Graur cf. DER); Cuvânt autohton (Hasdeu 1894). Din rom. provin tc. mamaliga, magh. mamaliga, ucr. mamalyg etc.
MĂMĂLIGĂ, VIad (Șchei 1), < subst.
a o pune de mămăligă expr. a se afla / a ajunge într-o situație dificilă / neplăcută; a o păți.
a rămâne cu ața mămăligii / cu buzele umflate expr. (pop.) a rămâne cu paguba, a fi păgubit.
mămăligă, mămăligi s. f. 1. v. mălai-mare. 2. semnul începătorului (pe parbrizul automobilului).

mămăligă dex

Intrare: mămăligă
măligă
mămăligă substantiv feminin
Intrare: Mămăligă
Mămăligă