Dicționare ale limbii române

2 intrări

10 definiții pentru mălurare

MĂLURÁ, pers. 3 mălurează, vb. I. Refl. (Despre cereale) A se umple de mălură (1), a se înnegri din cauza mălurei, a se îmbolnăvi de mălură. – Din mălură.
MĂLURÁRE, mălurări, s. f. Faptul de a se mălura. [Var.: măluríre s. f.] – V. mălura.
MĂLURÍRE s. f. v. mălurare.
MĂLURÁ, pers. 3 mălurează, vb. I. Refl. (Despre cereale) A se umple de mălură (1), a se înnegri din cauza mălurii, a se îmbolnăvi de mălură. – Din mălură.
MĂLURÁRE, mălurări, s. f. Faptul de a se mălura. [Var.: măluríre s. f.] – V. mălura.
MĂLURÍRE s. f. v. mălurare.
MĂLURÁ, pers. 3 mălurează, vb. I. Refl. (Despre cereale) A se îmbolnăvi de mălură.
!mălurá (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se mălureáză
mălurá vb., ind. prez. 3 sg. mălureáză
A SE MĂLURÁ se ~eáză intranz. A se îmbolnăvi de mălură; a fi atins de mălură. /Din mălură

mălurare definitie

mălurare dex

Intrare: mălura
mălura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: mălurare
mălurire
mălurare