mălură definitie

21 definiții pentru mălură

MĂLURÁ, pers. 3 mălurează, vb. I. Refl. (Despre cereale) A se umple de mălură (1), a se înnegri din cauza mălurei, a se îmbolnăvi de mălură. – Din mălură.
MĂLÚRĂ, măluri, s. f. 1. Boală a grâului și a altor păioase, cauzată de unele specii de ciuperci care produc în boabe o pulbere neagră, formată din spori. 2. Numele mai multor specii de ciuperci microscopice care trăiesc parazite pe grâu sau pe alte graminee și care produc mălura (1) (Tilletia). 3. Boabe de cereale atinse de mălură (1); pulbere neagră din interiorul lor. 4. (Bot.; pop.) Neghină. [Acc. și: mắlură] – Cf. ngr. melíni.
MĂLURÁ, pers. 3 mălurează, vb. I. Refl. (Despre cereale) A se umple de mălură (1), a se înnegri din cauza mălurii, a se îmbolnăvi de mălură. – Din mălură.
MĂLÚRĂ, măluri, s. f. 1. Boală a grâului și a altor păioase, cauzată de unele specii de ciuperci care produc în boabe o pulbere neagră, formată din spori. 2. Numele mai multor specii de ciuperci microscopice care trăiesc parazite pe grâu sau pe alte graminee și care produc mălura (1) (Tilletia). 3. Boabe de cereale atinse de mălură (1); pulbere neagră din interiorul lor. 4. (Bot.; pop.) Neghină. [Acc. și: mắlură] – Cf. ngr. melíni.
MĂLURÁ, pers. 3 mălurează, vb. I. Refl. (Despre cereale) A se îmbolnăvi de mălură.
MĂLÚRĂ s. f. Boală a griului și a altor păioase, cauzată de o ciupercă microscopică, care distruge sămînța, umplînd boabele cu o pulbere de culoare neagră, formată din sporii ciupercii. ♦ (Cu sens colectiv) Boabe atinse de această boală; pulberea neagră din interiorul lor. Cu o traistă de boabe, mai mult mălură și neghină, ne-am ales. STANCU, D. 99. Ca mălura de negri sînt ochii ei duioși. COȘBUC, P. II, 195. – Accentuat și: mắlură.
!mălurá (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se mălureáză
mălúră/mắlură s. f., g.-d. art. mălúrii/mắlurii; pl. mălúri/mắluri
mălurá vb., ind. prez. 3 sg. mălureáză
mălúră/mălură s. f., g.-d. art. mălúrii/mălurii, pl. mălúri/măluri
MĂLURA-BĂLȚII s. v. peniță.
MĂLÚRĂ s. (FITOP.) (reg.) tăciune. (Boala plantelor numită ~.)
MĂLÚRĂ s. v. năgară, neghină, zizanie.
mălúră (mălúri), s. f. – Tăciune, ciupercă parazită a grîului (Tilletia tritici). Probabil ngr. μελέρι, μέλουρι „gărgăriță” (Scriban). – Der. mălurit, adj. (atacat de mălură); mălurici, s. m. (plantă, Orobus niger), numită așa pentru că la uscare devine neagră, ca acoperită de mălură; măluros, adj. (cu mălură).
A SE MĂLURÁ se ~eáză intranz. A se îmbolnăvi de mălură; a fi atins de mălură. /Din mălură
MĂLÚRĂ f. 1) Boală care atacă unele plante graminee, cauzată de ciuperci parazite ce distrug conținutul boabelor, formând în interiorul lor o pulbere neagră. 2) Ciupercă microscopică care produce această boală. 3) Pulberea neagră din interiorul boabelor atacate de această ciupercă. [G.-D. mălurii; Acc. și mălură] /cf. ngr. méluri
mălură f. boală de grâu, numită și tăciune: mălura din grâu se alege la râu PANN. [Derivat din măl, nomol, boala prefăcând substanță făinoasă a cerealelor într’o pulbere neagră].
mắlură f., pl. ĭ (cp. cu ngr. mélurĭ, gărgăriță care roade cerealele). O boală a cerealelor produsă de o cĭupercă parazită (tillétia). – Un grăunte de grîŭ atacat de mălură e ceva maĭ întunecat la coloare, ĭar cînd îl strivim, ĭese un praf negru care pute a pește împuțit și care se compune din sporiĭ cĭuperciĭ. Ca să ferim grînele de această boală trebuĭe să le punem într’o soluțiune de sulfat de cupru de 2 saŭ 3% în ainte de a le semăna. Mălura bălțiĭ, peniță, o plantă (V. peniță). La Boc. și Cdr. mălúră. Și mólură (saŭ molúră?). V. și molotru și tăcĭune.
mălura-bălții s. v. PENIȚĂ.
MĂLU s. (reg.) tăciune. (Boala plantelor numită ~.)
mălu s. v. NĂGARĂ. NEGHINĂ. ZIZANIE.

mălură dex

Intrare: mălură
mălură
Intrare: mălură
mălură
Intrare: mălura
mălura verb grupa I conjugarea a II-a