MĂLIGÚȚĂ s. f. v. mămăliguță.

MĂMĂLIGÚȚĂ, mămăliguțe, s. f. Diminutiv al lui mămăligă. [Var.: măligúță s. f.] – Mămăligă + suf. -uță.

MĂLIGÚȚĂ s. f. v. mămăliguță.

MĂMĂLIGÚȚĂ, mămăliguțe, s. f. Diminutiv al lui mămăligă. [Var.: (reg.) măligúță s. f.] – Mămăligă + suf. -uță.

MĂMĂLIGÚȚĂ, mămăliguțe, s. f. Mămăligă. Cîțiva căței de usturoi cu care vor îndulci mămăliguța aceea. CAMILAR, N. II 384. Fetele mari umblau iute încolo și încoace, aducînd mămăliguța fierbinte pe șervete curate. SADOVEANU, O. VI 237. Găsi un om orb, ce-și mînca mămăliguța cu lapte dulce. ISPIRESCU, E. 262.

mămăligúță s. f., g.-d. art. mămăligúței; pl. mămăligúțe

mămăligúță s. f., g.-d. art. mămăligúței; pl. mămăligúțe