MĂLĂIÉR, mălăieri, s. m. (Înv.) Persoană care se ocupa cu negoțul de mălai (1). ♦ Negustor ambulant care își purta marfa în căruță și care primea plata în natură. – Mălai + suf. -ar.

MĂLĂIÉR, mălăieri, s. m. (Rar) Persoană care se ocupa cu negoțul cu mălai (1). ♦ Negustor ambulant care își purta marfa în căruță și care primea plata în natură. – Mălai + suf. -ar.

MĂLĂIÉR, mălăieri, s. m. (Neobișnuit) Căruțaș. Țăranul care cumpără peștele de la căruțașii ce umblă prin sate, așa-sișii mălăieri.. plătește cu mult mai scump decît dacă l-ar lua de la o prăvălie. ANTIPA, P. 722.

mălăiér (înv.) s. m., pl. mălăiéri

mălăiér s. m., pl. mălăiéri