MĂJÁR, măjari, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care transporta pește sau care făcea negustorie cu pește; p. ext. pescar. [Var.: măjér s. m.] – Majă + suf. -ar.

MĂJÉR s. m. v. măjar.

MĂJÁR, măjari, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care transporta pește sau care făcea negustorie cu pește; p. ext. pescar. [Var.: măjér s. m.] – Majă + suf. -ar.

MĂJÉR s. m. v. măjar.

MĂJÁR s. m. v. măjer.

MĂJÉR, măjeri, s. m. (Învechit și regional) Pescar; negustor sau cărăuș de pește. Vine știre bună și ’despre peștele închis în bălți în fiece primăvară, pe care măjerii îl prind apoi cu hărnicie. SADOVEANU, F. J. 487. – Variantă: măjár s. m.

!măjár (înv., reg.) s. m., pl. măjári

măjár/măjér s. m., pl. măjári/măjéri

MĂJÁR s. v. pescar.

măjer m. cel ce cântărește carele cu sare.

măjár m. (d. măjă). Mold. Vechĭ. Negustor de pește. – Și măjer.

măjar s. v. PESCAR.

Măjer v. Maja 3.