Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru m─âiestru

M─éI├ëSTRU, M─éI├üSTR─é, m─âie╚Ötri, m─âiestre, adj. 1. (Despre oameni) Iscusit, abil, ingenios. ÔÖŽ M─âiestrit (1). 2. (├Än basme) ├Änzestrat cu puteri magice; care demonstreaz─â putere magic─â; (despre lucruri) efectuat prin puteri magice. ÔŚŐ Pas─âre m─âiastr─â = pas─âre din basme, ├«nzestrat─â cu ├«nsu╚Öiri supranaturale. ÔÖŽ P. ext. Ca din basme; minunat; fermecat. ÔÇô Lat. magister.
M─éI├ëSTRU, M─éI├üSTR─é, m─âie╚Ötri, m─âiestre, adj. 1. (Despre oameni) Iscusit, abil, ingenios. ÔÖŽ M─âiestrit (1). 2. (├Än basme) ├Änzestrat cu puteri magice; care demonstreaz─â putere magic─â; (despre lucruri) efectuat prin puteri magice. Pas─âre m─âiastr─â = pas─âre din basme, ├«nzestrat─â cu ├«nsu╚Öiri supranaturale. ÔÖŽ P. ext. Ca din basme; minunat; fermecat. [Pr.: m─â-ies-] ÔÇô Lat. magister.
MĂIÉSTRĂ adj. f. v. măiestru.
M─éI├ëSTRU, -I├üSTR─é, m─âie╚Ötri, -iestre, adj. 1. (Ast─âzi mai ales la feminin) Foarte priceput, iscusit, ├«ndem├«natic, abil, ingenios. Ca o horbot─â lucrat─â de o m├«n─â r─âbd─âtoare, m─âiastr─â, era creasta Bucegilor. PAS, L. II 156. Tu e╚Öti ca o vioar─â, ├«n care s├«nt ├«nchise toate c├«nt─ârile, numai ele trebuiesc trezite de o m├«n─â m─âiastr─â. EMINESCU, N. 54. ÔŚŐ (Substantivat) Calul b─âtr├«n, un m─âiestru, Nu-l po╚Ťi ├«nv─â╚Ťa-n buiestru. PANN, P. B. ├«n 154. ÔÖŽ Realizat ├«n mod iscusit, minunat. C├«ntarea m─âiastr─â din codrii c─ârun╚Ťi D─â strunelor mele pova╚Ť─â. GOGA, C. P. 52. Tot mai citesc m─âiastra-╚Ťi carte, De╚Öi ╚Ťi-o ╚Ötiu pe dinafar─â, VLAHU╚Ü─é, O. A. 49. Paiangenul se apropie de musca prins─â ├«n mreja m─âiastr─â. SLAVICI, N. II 128. ÔŚŐ (Adverbial) [Eminescu] a restituit poporului ÔÇô m─âiestru ╚Ölefuite ÔÇô diamantele sufletului genera╚Ťiilor acestui neam. SADOVEANU, E. 83. Draperiile de pe femei erau... m─âiestru r─âsucite pe dalt─â. GALACTION, O. I 122. 2. (├Än basme) ├«nzestrat cu ├«nsu╚Öiri miraculoase. M─â leap─âd de puterea mea cea m─âiastr─â. ISPIRESCU, E. 188. ╚śi la fata cea m─âiastr─â El ├«╚Öi pleac─â un genunchi. EMINESCU, E. P. 146. Pas─âre m─âiastr─â = pas─âre fabuloas─â care are puterea de a lua diferite ├«nf─â╚Ťi╚Ö─âri ╚Öi de a vorbi ca oamenii. Pe um─ârul ei c├«nta o pasere m─âiastr─â. EMINESCU, N. 67. E pas─âre m─âiastr─â... adresa╚Ťi-i orice ├«ntrebare, ea va r─âspunde. ALECSANDRI, T. I 417. F─â-m─â-o pas─âre m─âiastr─â, S─â zbor la maica-n fereastr─â. ╚śEZ. VII 166. ÔÇô Variante: m─âi├ęstr─â (ODOBESCU, S. III 57), m─âi├ístr─â (MACEDONSKI, O. I 96) adj. f.
m─âi├ęstru adj. m., pl. m─âi├ę╚Ötri; f. m─âi├ístr─â, pl. m─âi├ęstre
m─âi├ęstru adj. m., pl. m─âi├ę╚Ötri; f. sg. m─âi├ístr─â, pl. m─âi├ęstre
MĂIÉSTRU adj. v. artistic, iscusit, măiestrit, meșteșugit.
M─éI├ëSTRU m─âi├ístr─â (m─âi├ę╚Ötri, m─âi├ęstre) 1) (despre persoane) Care face totul cu u╚Öurin╚Ť─â ╚Öi cu pricepere; iscusit. 2) (despre lucruri, obiecte) Care este executat cu m─âiestrie. 3) (├«n basme) Care este ├«nzestrat cu ├«nsu╚Öiri supranaturale. [Sil. m─â-ies-] /<lat. magister
m─â─ş├ęstru, m─â─ş├ístr─â adj., pl. m─â─şe╚Ötri, m─â─şestre (lat. magister, -stri; it. sp. maestro, sic. maistru, pv. vfr. maestre, nfr. ma├«tre, pg. mestre. V. maestru, me╚Öter). Abil, ingenios: era m─â─şestru la r─âzbo─ş (Moxa), m├«n─â m─â─şastr─â. N─âzdr─âvan, care are puter─ş supranaturale: pas─âre m─â─şastr─â. Adv. ├Än mod m─â─şestru: a c├«nta m─â─şestru. V. artist ╚Öi ╚Ömecher.
m─âiestru adj. v. ARTISTIC. ISCUSIT, M─éIESTRIT. ME╚śTE╚śUGIT.

M─âiestru dex online | sinonim

M─âiestru definitie

Intrare: m─âiestru
m─âiestru adjectiv