măiestrit definitie

2 intrări

18 definiții pentru măiestrit

MĂIESTRÍ, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa ceva cu (mare) îndemânare, cu artă. – Din măiestru.
MĂIESTRÍT, -Ă, măiestriți, -te, adj. 1. Lucrat cu măiestrie (1), cu meșteșug, cu artă; p. ext. frumos, minunat, desăvârșit. 2. Măiestru (1). – V. măiestri.
MĂIESTRÍ, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa ceva cu (mare) îndemânare, cu artă. [Pr.: mă-ies-] – Din măiestru.
MĂIESTRÍT, -Ă, măiestriți, -te, adj. 1. Lucrat cu măiestrie (1), cu meșteșug, cu artă; p. ext. frumos, minunat, desăvârșit. 2. Măiestru (1). [Pr.: mă-ies-] – V. măiestri.
MĂIESTRÍ, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lucra ceva cu mare pricepere, cu deosebită îndemînare, a executa artistic. Lăutarii măiestriră hore nalte și urări adînci. EMINESCU, N. 29.
MĂIESTRÍT, -Ă, măiestriți, -te, adj. (Rar) 1. Lucrat cu măiestrie; ingenios, artistic. Făcu un grajd măiestrit pentru iapă. ISPIRESCU, E. 80. Păru-i... e ridicat cu o măiestrită eleganță, sub podoaba artistică de pe creștet. ODOBESCU, S. III 57. (Adverbial) Sprîncenele... Ce o singură trăsură măiestrit le încondeie. EMINESCU, O. I 79. 2. Iscusit, abil, măiestru. Aiestea-s [făcute] de mînile lui măiestrite. ȘEZ. IX 123.
măiestrí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măiestrésc, imperf. 3 sg. măiestreá; conj. prez. 3 să măiestreáscă
măiestrí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măiestrésc, imperf. 3 sg. măiestreá; conj. prez. 3 sg. și pl. măiestreáscă
MĂIESTRÍ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.
MĂIESTRÍT adj. v. artistic.
MĂIESTRÍT adj. v. dotat, înzestrat, talentat.
A MĂIESTRÍ ~ésc tranz. A face cu îndemânare și pricepere de maiestru; a meșteri; a meșteșugi. [Sil. mă-ies-] /Din măiestru
măestrì v. a executa cu măestrie: lăutarii măestresc hore înalte EM.
măestrit a. făcut cu măestrie: 1. artistic; 2. artificial.
măĭestrít, -ă adj. Făcut cu măĭestrie, artistic. Artificial. Adv. Cu măĭestrie.
măiestri vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI.
MĂIESTRIT adj. artistic, iscusit, meșteșugit, (rar) măiestru. (O broderie ~.)
măiestrit adj. v. ÎNZESTRAT. TALENTAT.

măiestrit dex

Intrare: măiestri
măiestri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: măiestrit
măiestrit adjectiv