Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru m─âiestrit

M─éIESTR├Ź, m─âiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa ceva cu (mare) ├«ndem├ónare, cu art─â. ÔÇô Din m─âiestru.
M─éIESTR├ŹT, -─é, m─âiestri╚Ťi, -te, adj. 1. Lucrat cu m─âiestrie (1), cu me╚Öte╚Öug, cu art─â; p. ext. frumos, minunat, des─âv├ór╚Öit. 2. M─âiestru (1). ÔÇô V. m─âiestri.
M─éIESTR├Ź, m─âiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa ceva cu (mare) ├«ndem├ónare, cu art─â. [Pr.: m─â-ies-] ÔÇô Din m─âiestru.
M─éIESTR├ŹT, -─é, m─âiestri╚Ťi, -te, adj. 1. Lucrat cu m─âiestrie (1), cu me╚Öte╚Öug, cu art─â; p. ext. frumos, minunat, des─âv├ór╚Öit. 2. M─âiestru (1). [Pr.: m─â-ies-] ÔÇô V. m─âiestri.
M─éIESTR├Ź, m─âiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lucra ceva cu mare pricepere, cu deosebit─â ├«ndem├«nare, a executa artistic. L─âutarii m─âiestrir─â hore nalte ╚Öi ur─âri ad├«nci. EMINESCU, N. 29.
M─éIESTR├ŹT, -─é, m─âiestri╚Ťi, -te, adj. (Rar) 1. Lucrat cu m─âiestrie; ingenios, artistic. F─âcu un grajd m─âiestrit pentru iap─â. ISPIRESCU, E. 80. P─âru-i... e ridicat cu o m─âiestrit─â elegan╚Ť─â, sub podoaba artistic─â de pe cre╚Ötet. ODOBESCU, S. III 57. (Adverbial) Spr├«ncenele... Ce o singur─â tr─âsur─â m─âiestrit le ├«ncondeie. EMINESCU, O. I 79. 2. Iscusit, abil, m─âiestru. Aiestea-s [f─âcute] de m├«nile lui m─âiestrite. ╚śEZ. IX 123.
m─âiestr├ş (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. m─âiestr├ęsc, imperf. 3 sg. m─âiestre├í; conj. prez. 3 s─â m─âiestre├ísc─â
m─âiestr├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. m─âiestr├ęsc, imperf. 3 sg. m─âiestre├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. m─âiestre├ísc─â
M─éIESTR├Ź vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.
M─éIESTR├ŹT adj. v. artistic.
M─éIESTR├ŹT adj. v. dotat, ├«nzestrat, talentat.
A M─éIESTR├Ź ~├ęsc tranz. A face cu ├«ndem├ónare ╚Öi pricepere de maiestru; a me╚Öteri; a me╚Öte╚Öugi. [Sil. m─â-ies-] /Din m─âiestru
m─âestr├Č v. a executa cu m─âestrie: l─âutarii m─âestresc hore ├«nalte EM.
m─âestrit a. f─âcut cu m─âestrie: 1. artistic; 2. artificial.
m─â─şestr├şt, -─â adj. F─âcut cu m─â─şestrie, artistic. Artificial. Adv. Cu m─â─şestrie.
m─âiestri vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI.
MĂIESTRIT adj. artistic, iscusit, meșteșugit, (rar) măiestru. (O broderie ~.)
măiestrit adj. v. ÎNZESTRAT. TALENTAT.

M─âiestrit dex online | sinonim

M─âiestrit definitie

Intrare: m─âiestri
m─âiestri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: m─âiestrit
m─âiestrit adjectiv