Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru m─âgulitor

M─éGULIT├ôR, -O├üRE, m─âgulitori, -oare, adj. (╚śi adv.) Care m─âgule╚Öte, lingu╚Öe╚Öte, flateaz─â. ÔÇô M─âguli + suf. -tor.
M─éGULIT├ôR, -OARE, m─âgulitori, -oare, adj. (╚śi adv.) Care m─âgule╚Öte, lingu╚Öe╚Öte, flateaz─â. ÔÇô V. m─âguli.
M─éGULIT├ôR, -O├üRE, m─âgulitori, -oare, adj. Care m─âgule╚Öte, care con╚Ťine sau exprim─â o m─âgulire. Acest cercet─âtor va deduce despre noi lucruri pu╚Ťin m─âgulitoare. GALACTION, O. I 337. Cezar Bolliac nu a g─âsit c─â zice prea mult, exprim├«ndu-se ├«n ni╚Öte termeni din cei mai m─âgulitori ╚Öi c─âlduro╚Öi. MACEDONSKI, O. IV 14. Nu ascunde sim╚Ťiminte adev─ârate sub vorbe m─âgulitoare ╚Öi f─â╚Ťarnice. BOLINTINEANU, O. 339. ÔŚŐ (Adverbial, atestat ├«n forma m─âgulitori) Nevestele... ├«ncep a-i lua cu vorba ╚Öi a-i dezmierda care de care mai m─âgulitori, CREANG─é, P. 14. ÔŚŐ (Substantivat) Au doar ╚Ťie se cuvine a-nmul╚Ťi m─âgulitorii Ce alearg─â cu c─â╚Ťuia t─âm├«ind st─âp├«nitorii? CONACHI, P. 258.
măgulitór adj. m., pl. măgulitóri; f. sg. și pl. măgulitoáre
măgulitór adj. m., pl. măgulitóri; f. sg. și pl. măgulitoáre
MĂGULITÓR adj. lingușitor, (Munt.) mâglisitor, (înv.) îmbunător, măgulicios. (Vorbe ~oare.)
MĂGULITÓR adj. v. alintător, dezmierdător, mângâietor.
M─âgulitor Ôëá jignitor
MĂGULITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care măgulește; lingușitor. /a măguli + suf. ~tor
măgulitor a. care măgulește.
MĂGULITOR adj. lingușitor, (Munt.) mîglisitor, (înv.) îmbunător, măgulicios. (Vorbe ~.)
măgulitor adj. v. ALINTĂTOR. DEZMIERDĂTOR. MÎNGÎIETOR.

M─âgulitor dex online | sinonim

M─âgulitor definitie

Intrare: m─âgulitor
m─âgulitor adjectiv