măgulitor definitie

12 definiții pentru măgulitor

MĂGULITÓR, -OÁRE, măgulitori, -oare, adj. (Și adv.) Care măgulește, lingușește, flatează. – Măguli + suf. -tor.
MĂGULITÓR, -OARE, măgulitori, -oare, adj. (Și adv.) Care măgulește, lingușește, flatează. – V. măguli.
MĂGULITÓR, -OÁRE, măgulitori, -oare, adj. Care măgulește, care conține sau exprimă o măgulire. Acest cercetător va deduce despre noi lucruri puțin măgulitoare. GALACTION, O. I 337. Cezar Bolliac nu a găsit că zice prea mult, exprimîndu-se în niște termeni din cei mai măgulitori și călduroși. MACEDONSKI, O. IV 14. Nu ascunde simțiminte adevărate sub vorbe măgulitoare și fățarnice. BOLINTINEANU, O. 339. ◊ (Adverbial, atestat în forma măgulitori) Nevestele... încep a-i lua cu vorba și a-i dezmierda care de care mai măgulitori, CREANGĂ, P. 14. ◊ (Substantivat) Au doar ție se cuvine a-nmulți măgulitorii Ce aleargă cu cățuia tămîind stăpînitorii? CONACHI, P. 258.
măgulitór adj. m., pl. măgulitóri; f. sg. și pl. măgulitoáre
măgulitór adj. m., pl. măgulitóri; f. sg. și pl. măgulitoáre
MĂGULITÓR adj. lingușitor, (Munt.) mâglisitor, (înv.) îmbunător, măgulicios. (Vorbe ~oare.)
MĂGULITÓR adj. v. alintător, dezmierdător, mângâietor.
Măgulitor ≠ jignitor
MĂGULITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care măgulește; lingușitor. /a măguli + suf. ~tor
măgulitor a. care măgulește.
MĂGULITOR adj. lingușitor, (Munt.) mîglisitor, (înv.) îmbunător, măgulicios. (Vorbe ~.)
măgulitor adj. v. ALINTĂTOR. DEZMIERDĂTOR. MÎNGÎIETOR.

măgulitor dex

Intrare: măgulitor
măgulitor adjectiv