măguleală definitie

10 definiții pentru măguleală

MĂGULEÁLĂ, măguleli, s. f. Faptul de a măguli; vorbă sau gest de măgulire; lingușeală; amăgeală. – Măguli + suf. -eală.
MĂGULEÁLĂ, măguleli, s. f. Faptul de a măguli; vorbă sau gest de măgulire; lingușeală; amăgeală. – Măguli + suf. -eală.
MĂGULEÁLĂ, măguleli și măgulele, s. f.. Vorbă care măgulește, lingușeală. Mama... crezîndu-le toate lăptoase după răbuș cum i le spusesem eu cu măgulele, mi-a dat și de mîncare. CREANGĂ, A. 61. Trimițîndu-i măgulele. Ș-un poclon de zece pungi. ALECSANDRI, P. P. 179.
măguleálă s. f., g.-d. art. măgulélii; pl. măguléli
măguleálă s. f., g.-d. art. măgulélii; pl. măguléli
MĂGULEÁLĂ s. v. lingușire.
MĂGULEÁLĂ ~éli f. v. A MĂGULI și A SE MĂGULI. * A umbla cu ~eli a căuta să câștige bunăvoința cuiva prin vorbe de laudă, atenții, servicii. /a măguli + suf. ~eală
măguleală f. vorbă amăgitoare: a început a-l lua cu măgulele CR.
măguleálă f., pl. elĭ. Măgulire. Vorbă măgulitoare.
MĂGULEA s. flatare, lingușeală, lingușire, măgulire, (înv. și reg.) olastiseală, (Munt.) mîglisire, (înv.) îmbunare, îmbunătură, lingușie, lingușitură, măgulitură, (fig.) tămîiere. (~ unui superior.)

măguleală dex

Intrare: măguleală
măguleală substantiv feminin