Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru m─âghiran

MAGHIR├üN, maghirani, s. m. Plant─â erbacee din familia labiatelor, cu flori ro╚Öietice sau albe, cultivat─â uneori ├«n gr─âdini pentru mirosul ei pl─âcut (Origanum majorana). [Var.: m─âgher├ín, m─âghir├ín s. m.] ÔÇô Din germ. Mageran.
MĂGHERÁN s. m. v. maghiran.
MĂGHIRÁN s. m. v. maghiran.
MAGHIR├üN, maghirani, s. m. Plant─â erbacee din familia labiatelor, cu flori ro╚Öietice sau albe, cultivat─â uneori ├«n gr─âdini pentru mirosul ei pl─âcut (Origanum majorana). [Var.: m─âgher├ín, m─âghir├ín s. m.] ÔÇô Din germ. Mageran.
MĂGHERÁN s. m. v. maghiran.
MĂGHIRÁN s. m. v. maghiran.
MAGHIR├üN s. m. (╚śi ├«n forma m─âghiran) Plant─â erbacee din familia labiatelor, cu flori ro╚Öiatice sau albe, cultivat─â ├«n gr─âdini pentru mirosul ei pl─âcut (Origanum majorana). Foaie verde maghiran ╚ś-o crac─â de leu╚Ötean. TEODORESCU, P. P. 303. ÔÇô Variante: m─âgher├ín (ANGHEL, ├Ä. G. 13), m─âghir├ín, m─âder├ín (JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 32) s. m.
MĂGHERÁN s. m. v. maghiran.
MĂGHIRÁN s. m. v. maghiran.
maghirán s. m., pl. maghiráni
maghirán s. m., pl. maghiráni
m─âghir├ín (m─âghir├íni), s. m. ÔÇô Plant─â (Origanum majorana). ÔÇô Var. magheran. Lat. med. maiorana, prin intermediul it. maggiorana, ╚Öi de aici pe cale necunoscut─â, poate ngr. (cf. ╬╝╬▒¤ä╬Â╬┐¤ů¤ü╬Č╬Ż╬▒) sau sl. (cf. rut. mageran), cf. fr. marjolaine, sp. mejorana (REW 398), germ. Majoran, Meieran. Der. direct─â din it. (Pascu, Beitr├Ąge, 8; Candrea) sau din germ. este pu╚Ťin probabil─â, cea din rut. (Scriban) nu este suficient─â pentru a explica extensiunea cuv├«ntului rom.
MAGHIRÁN ~i m. Plantă erbacee înaltă, cu flori albe sau roșii, folosită în farmacie și parfumerie. /<germ. Mageran
magheran m. plant─â aromatic─â din fam. labiatelor, se cultiv─â adesea prin flor─ârii (Origanum majorana). [Rus. MA─ČERAN┼Č].
maghir├ín (vest) ╚Öi m─âghir├ín (est) m. (rut. mager├ín, rus. maer├ín, germ. majoran, meieran, fr. marjoiaine, pv. majorana, it. majorana ╚Öi maggiorana, ngr. [d. it.] matzur├ína, d. lat. am├íracus, care e vgr. am├írakos, maghiran, infl. de lat. major, ma─ş mare, de unde sÔÇÖa f─âcut mlat. majorana). O plant─â erbacee labiat─â originar─â din nordul Africi─ş ╚Öi cultivat─â prin gr─âdin─ş (origanum majorana).
măghirán, V. maghiran.
măghiran-sălbatic s. v. SOVÎRF.
MAGHIRAN, maghirani, s.m. 1. Plant─â erbacee cultivat─â, ├«nalt─â de 20-30 cm, cu flori albe sau ro╚Öietice (Origanum majorana sau Majorana hortensis), pop. m─âgheran; utilizat─â ├«n farmacie ╚Öi parfumarie, iar ├«n ╚Ť─ârile scandinave, ├«n Germania ╚Öi Austria ╚Öi ca plant─â condimentar─â pentru asezonarea preparatelor din carne cu sos; 2. Maghiranul s─âlbatic, pop. sov├órf, arigan (Origanum vulgare), mult mai piperat la gust, este preferat ca plant─â condimentar─â ├«n ╚Ť─ârile mediteraneene, mai ales ├«n Italia ╚Öi Grecia, numit (it.) origano sau (ngr.) rigani; se comercializeaz─â ca (engl.) oregano.
m─âghir├ín, s.m. ÔÇô v. m─âieran.

M─âghiran dex online | sinonim

M─âghiran definitie

Intrare: maghiran
m─âgheran
m─âghiran
maghiran substantiv masculin