MĂGĂDÁN, măgădani, s. m. (Reg.) Măgădău. – Cf. măgădău.

MĂGĂDÁN, măgădani, s. m. (Reg.) Măgădău. – Et. nec. Cf. măgădău.

măgădán (reg.) s. m., pl. măgădáni

măgădán s. m., pl. măgădáni

MĂGĂDÁN s. v. găligan, lungan, vlăjgan.

măgădán (măgădáni), s. m. – Vlăjgan, bărbat mare la trup. – Var. măgădău. Probabil creație spontană, cf. măgăoaie (var. măgăoană), s. f. (Olt., măgădău; sperietoare) și coșcodan.

măgădán și -dắŭ m. (cp. cu magaoaĭe, mogîldeață, mogîldan și ung. magas, înalt. P. sufix, cp. cu bădăra). Sud. Goblezan, hojmalăŭ, lungan, vlăjgan, băĭetan înalt: uĭte măgădanu! (Sov. 186). – În Mold. nord macadăŭ (Șez. 36, 11).

măgădan s. v. GĂLIGAN. LUNGAN. VLĂJGAN.