MẮDUVĂ s. f. 1. Substanță moale, de culoare gălbuie sau roșie, aflată în canalul oaselor, care ajută la formarea sângelui și a țesutului osos. ◊ Măduva spinării = parte a sistemului nervos central aflată în interiorul coloanei vertebrale, care coordonează reflexele necondiționate somatice și vegetative medulare; rahis. ◊ Loc. adv. Până în măduvă sau până în (sau la) măduva oaselor = până în adâncul ființei, al sufletului; profund, adânc. 2. Zona interioară, centrală, moale a tulpinii plantelor; inima (tulpinii); p. restr. sevă, mâzgă. 3. Fig. (Rar) Partea esențială a unui lucru, fondul unei probleme, al unei opere etc.; esență, miez. – Lat. medulla.

MẮDUVĂ s. f. 1. Substanță moale, de culoare gălbuie sau roșie, aflată în canalul oaselor, care ajută la formarea sângelui și a țesutului osos. ◊ Măduva spinării = parte a sistemului nervos central aflată în interiorul coloanei vertebrale, care coordonează reflexele necondiționate somatice și vegetative medulare; rahis. ◊ Loc. adv. Până în măduvă sau până în (sau la) măduva oaselor = până în adâncul ființei, al sufletului; profund, adânc. 2. Zona interioară, centrală, moale a tulpinii plantelor; inima (tulpinii); p. restr. sevă, mâzgă. 3. Fig. (Rar) Partea esențială a unui lucru, fondul unei probleme, al unei opere etc.; esență, miez. – Lat. medulla.

MĂDÚVĂ s. f. 1. Substanță moale aflată în interiorul oaselor, care ia parte la formarea sîngelui și ajută la formarea țesutului osos. Trecînd desculți prin vad. ne degera măduva-n oase de frig. CREANGĂ, A. 116. ◊ Măduva spinării = parte a sistemului nervos central, aflată în interiorul coloanei vertebrale, care are ca funcție principală coordonarea reflexelor medulare și conducerea știrilor la centrii nervoși. Expr. Pînă în măduvă sau pînă în (sau la) măduva oaselor = profund, adînc. Răsărea un soare, Anghelache, de te pătrundea pînă la măduva oaselor. PREDA, Î. 90. Roasă pînă-n măduvă, se surpă Putredă, o-ntreagă-mpărăție. BENIUC, V. 41. Sînt înveninat pînă în măduvă și pînă în vîrful degetelor. SADOVEANU, P. M. 126. 2. Zona centrală a tulpinii plantelor, puternic dezvoltată în unele cazuri (de ex. la soc). Stătea posomorit, ca un copac cu măduva uscată. REBREANU, I. 27. Să pună. Măduvă de soc, Fir de busuioc, Să fiarbă la foc. COȘBUC, P. II 148. Ce-i înalt cît pădurea Și nu vede de fel lumea? (Măduva, inima copacului). GOROVE I, C. 227. 3. Fig. (Rar) Partea cea mai importantă, cea mai bună, cea mai prețioasă a unui lucru; esență, miez.

mắduvă s. f., g.-d. art. mắduvei

măduvă s. f., g.-d. art. măduvei

MĂDUVĂ s. 1. (ANAT.) măduva spinării = rahis. 2. (BOT.) inimă. (~ a tulpinii unui copac.)

MĂDUVĂ s. v. esență, fond, materie.

mădúvă s. f. – Miez, esență. – Var. (Trans., Banat) mădu(h)ă. Mr. măduă, megl. miduă. Lat. medŭlla (Pușcariu 1013; Candrea-Dens., 1114; REW 5463), cf. it. midolla, v. fr. meolle, (fr. moelle), prov. mezola, sp. meollo, port. miola. Pentru fonetism (măduă, cu suprimarea hiatului prin intermediul lui ν), cf. văduvă. – Der. măduvos, adj. (care are multă măduvă).

MẮDUVĂ ~e f. 1) anat. Substanță moale care se află în cavitățile oaselor (la vertebrate și la om). ~a spinării. ◊ Până în (sau la) ~a oaselor până în adâncul sufletului, al ființei; la maximum. 2) Substanță vegetală moale din interiorul tulpinilor și rădăcinilor unor plante. /<lat. medulla

măduvă f. 1. substanța moale și grasă ce umple cavitatea oaselor: măduva spinării; 2. materie spongioasă ce s’află în cotorul unor vegetale; 3. fig. ce e mai substanțial: măduva unei cărți. [Vechiu-rom. măduo = lat. MEDULLA].

mădúvă (vest) și mắduvă (est) f., pl. e (lat. mĕdŭlla [de la medius, mijlociŭ], de unde s’a făcut mădúŭă, mădúhă [cum se aude și azĭ în dialect], apoĭ madúvă și [după văduvă] măduvă; it. midolla, pv. meola, fr. moelle, cat. madulla, sp. meollo, pg. miola. V. medular. Cp. cu nor). Substanța cea moale și grasă care se află în oasele lungĭ saŭ cea spongioasă și ușoară care se află în ramurile unor arborĭ (ca socu). Măduva spinăriĭ, creĭeru prelungit în coloana vertebrală. Măduva prelungită, bulbu rachidian. A-țĭ intra frigu (saŭ frica) în măduva oaselor, a-țĭ fi foarte frig (saŭ frică). Fig. Parte esențială: măduva uneĭ cărțĭ.

MĂDUVĂ s. 1. (ANAT.) măduva spinării = rahis. 2. (BOT.) inimă. (~ a tulpinii unui copac.)

măduvă s. v. ESENȚĂ. FOND. MATERIE.

măduvă s. f. sg. (er.) spermă.