măciulie definitie

10 definiții pentru măciulie

MĂCIULÍE, măciulii, s. f. 1. Capăt îngroșat și rotunjit al unor obiecte. 2. (Bot.; pop.) Capsulă. Măciulie de mac. – Et. nec.
MĂCIULÍE, măciulii, s. f. 1. Capăt îngroșat și rotunjit al unor obiecte. 2. (Bot.; pop.) Capsulă. Măciulie de mac. – Et. nec.
MĂCIULÍE, măciulii, s. f. Capăt bulbucat, îngroșat și rotunjit al unor obiecte. Sub umflătură răsar bube mici, cît măciulia chibritului. STANCU, D. 278. Vîntură în aer măciulia de argint a bastonului, în care soarele scăpară cîteva fulgere. I. BOTEZ, ȘC. 112. Un buzdugan cu măciulia numai de plumb gol. ISPIRESCU, U. 123. ♦ Capsulă. Unii s-au prăpădit de pojar, alții de fiertură de măciulii de mac. SADOVEANU, M. C. 8.
măciulíe s. f., art. măciulía, g.-d. art. măciulíei; pl. măciulíi, art. măciulíile
măciulíe s. f., art. măciulía, g.-d. art. măciulíei; pl. măciulíi, art. măciulíile
MĂCIULÍE s. 1. v. gămălie. 2. măciucă. (Băț cu ~.) 3. v. capsulă.
MĂCIULÍE ~i f. 1) Capătul îngroșat și rotunjit al unor obiecte; gămălie. ~ de chibrit. ~a fusului. 2) Fruct dehiscent cu învelitoare uscată și dură, în care se dezvoltă și se păstrează semințele unor plante; capsulă. ~ de mac. /Orig. nec.
măciulie f. capăt mai gros și rotund: măciulia șelei. [Compromis din măciucă și măgălie].
măcĭulíe f. (din măcĭucă și gămălie). Bulb, gămălie: măcĭulia unuĭ bold (ac), măcĭulie de mac, de ceapă (cápsula cu semințe), de usturoĭ. – În est și căcĭulie (după căcĭulă).
MĂCIULIE s. 1. gămălie, (reg.) căciulie. (~ de ac, de chibrit.) 2. măciucă. (Băț cu ~.) 3. (BOT.) capsulă, (reg.) căciulie, (prin Transilv.) bocioacă, bociulie. (~ a macului.)

măciulie dex

Intrare: măciulie
măciulie substantiv feminin