MĂCIUCÚȚĂ, măciucuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui măciucă. – Măciucă + suf. -uță.

MĂCIUCÚȚĂ, măciucuțe, s. f. Diminutiv al lui măciucă. – Măciucă + suf. -uță.

MĂCIUCÚȚĂ, măciucuțe, s. f. Diminutiv al lui măciucă (1). Măciucuță grabnică Încunjură dumbravnică (Albina). GOROVEI, C. 9.

măciucúță (rar) s. f., g.-d. art. măciucúței; pl. măciucúțe

măciucúță s. f., g.-d. art. măciucúței; pl. măciucúțe

MĂCIUCÚȚĂ s. (reg.) măciuchiță.

MĂCIUCUȚĂ s. (reg.) măciuchiță.