MĂCELÁR, măcelari, s. m. Persoană care se ocupă cu tăierea animalelor pentru consum și cu vânzarea cărnii lor; casap. ♦ Fig. Om crud, brutal; ucigaș sângeros. – Lat. macellarius.

MĂCELÁR, măcelari, s. m. Persoană care se ocupă cu tăierea animalelor pentru consum și cu vânzarea cărnii lor; casap. ♦ Fig. Om crud, brutal; ucigaș sângeros. – Lat. macellarius.

MĂCELÁR, măcelari, s. m. Persoană care se ocupă cu tăierea animalelor a căror carne se mănîncă sau cu vînzarea cărnii acestora. N-a mai văzut încă Lipova măcelar care junghie, taie și cîntărește ca dînsul. SLAVICI, O. II 126. ♦ Fig. Om crud, ucigaș. Baș-agaoa turcilor, Măcelarul frîncilor. ALECSANDRI, P. P. 124.

măcelár s. m., pl. măcelári

măcelár s. m., pl. măcelári

MĂCELÁR s. (pop.) casap, (nordul Mold. și Bucov.) misar, (Transilv., Maram. și Ban.) misarăș, (înv.) chesăgiu, meserciu.

MĂCELÁR s. v. călău, gâde.

MĂCELÁR ~i m. 1) Lucrător specializat în tăierea animalelor pentru consum. 2) Vânzător într-o măcelărie. 3) fig. Persoană care dă dovadă de o cruzime extremă. /<lat. macellarius

măcelar m. 1. tăietor de vite; 2. vânzător de carne crudă cântărită; 3. fig. om brutal și fără milă. [Lat. MACELLARIUS].

măcelár m. (lat. macĕllarius, măcelar; it. macellaro și macellaio; germ. metzler). Vest. Casap, tăĭetor de vite saŭ vînzător de carne. Fig. Om feroce. Chirurg ignorant.

măcelar s. v. CĂLĂU. GÎDE.

MĂCELAR s. (Mold., Bucov. și Ban.) casap, (nordul Mold. și Bucov.) misar, (Transilv., Maram. și Ban.) rnisarăș, (înv.) chesăgiu, meserciu.

MĂCELĂREASĂ s. (Transilv., Maram. și Ban.) misarășiță.