măcelărit definitie

22 definiții pentru măcelărit

MĂCELĂRÍ, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide cu sălbăticie și în masă; a masacra, a extermina. ◊ Refl. recipr. Luptătorii se măcelăreau. 2. (Rar) A tăia animale pentru consum. ♦ (Înv. și reg.) A tăia în bucăți; a sfârteca, a ciopârți. – Din măcelar.
MĂCELĂRÍT1 s. n. Măcelărire. ♦ Ocupația măcelarului. – V. măcelări.
MĂCELĂRÍT2, -Ă, măcelăriți, -te, adj. Tăiat, ciopârțit, sfârtecat; masacrat. ♦ Fig. Zdrobit, frânt. – V. măcelări.
MĂCELĂRÍ, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide cu sălbăticie și în masă; a masacra, a extermina. ◊ Refl. recipr. Luptătorii se măcelăreau. 2. (Rar) A tăia animale pentru consum. ♦ (Înv. și reg.) A tăia în bucăți; a sfârteca, a ciopârți. – Din măcelar.
MĂCELĂRÍT1 s. n. Măcelărire. ♦ Ocupația măcelarului. – V. măcelări.
MĂCELĂRÍT2, -Ă, măcelăriți, -te, adj. Tăiat, ciopârțit, sfârtecat; masacrat. ♦ Fig. Zdrobit, frânt. – V. măcelări.
MĂCELĂRÍ, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide în mod sîngeros și în masă; a masacra. Fără să țină samă de cuvîntul meu, domnul colonel Vartic a dat vina pe populație și a împușcat-o... a măcelărit-o. CAMILAR, N. I 185. Vestitul paharnic Lupul și căpitanul Buzdugan pradă și măcelăresc pe toți grecii din țară. BĂLCESCU, O. II 22. Noaptea măcelărește Cu cincizeci de măcelari, Tot agale și turci mari. TEODORESCU, P. P. 538. Refl. pas. La 1615, la Tăutești, se măcelăriră mișelește dărăbanii de către poloni. BĂLCESCU, O. I 123. 2. (Rar) A tăia vite pentru consum.
MĂCELĂRÍT1 s. n. Măcelărire; ocupația măcelarului.
MĂCELĂRÍT2, -Ă, măcelăriți, -te, adj. Ucis în mod sîngeros; ciopîrțit, schilodit. Nu mai putu de bucurie cînd îi văzu [pe zmei] măcelăriți. ISPIRESCU, L. 256.
măcelărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măcelărésc, imperf. 3 sg. măcelăreá; conj. prez. 3 să măcelăreáscă
măcelărít s. n.
măcelărí vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. măcelărésc, imperf. 3 sg. măcelăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. măcelăreáscă
măcelărít s. n.
MĂCELĂRÍ vb. v. masacra.
MĂCELĂRÍ vb. v. ciopârți, sfârteca, sfâșia.
MĂCELĂRÍT s. v. distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, nimicire, stârpire.
A MĂCELĂRÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A omorî în mod barbar și în masă; a căsăpi; a masacra. 2) (animale) A tăia (la abator) pentru consum. /Din măcelar
măcelărì v. a ucide ca un măcelar, a ucide în mare număr.
2) măcelărésc v. tr. (d. măcelar). Căsăpesc, ucid cu mare vărsare de sînge: dușmaniĭ aŭ fost măcelărițĭ în luptă.
MĂCELĂRI vb. a distruge, a extermina, a masacra, a nimici, a prăpădi, a stîrpi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (A ~ o populație.)
măcelări vb. v. CIOPÎRȚI. SFÎRTECA. SFÎȘIA.
măcelărit s. v. DISTRUGERE. EXTERMINARE. MASACRARE. MĂCELĂRIRE. NIMICIRE. STÎRPIRE.

măcelărit dex

Intrare: măcelări
măcelări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: măcelărit (adj.)
măcelărit 1 adj. adjectiv
Intrare: măcelărit (s.n.)
măcelărit 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular