Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru măcănire

MĂCĂNÍ, pers. 3 mắcăne, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A măcăi. – Mac1 + suf. -ăni.
MĂCĂNÍ, pers. 3 mắcăne, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A măcăi. – Mac1 + suf. -ăni.
MĂCĂNÍ vb. IV v. măcăi.
!măcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. mắcăne, imperf. 3 sg. măcăneá; conj. prez. 3 să mắcăne
măcăní vb., ind. prez. 3 sg. măcăne / măcănéște, imperf. 3 sg. măcăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. măcăne / măcăneáscă
MĂCĂNÍ vb. v. măcăi.
mắcăĭ și -ĭésc, a v. intr. (d. mac-mac). Strig ca rața. – Și hăcăĭesc în nord; în vest măcăn, a -í: rața măcăne (Ĭov. 207).
măcăni vb. v. MĂCĂI.
las-o jos că măcăne! expr. 1. termină cu prostiile! 2. încetează!, termină!
măcăni, măcănesc v. i. a informa, a denunța, a trăda.

Măcănire dex online | sinonim

Măcănire definitie

Intrare: măcăni (3 -ne)
măcăni 3 -ne verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: măcănire
măcănire infinitiv lung
Intrare: măcăni (3 -nește)
măcăni 3 -nește verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a