măcăleandru definitie

13 definiții pentru măcăleandru

MĂCĂLEÁNDRU, măcălendri, s. m. Pasăre mică migratoare și cântătoare, cu penajul cenușiu și cu fruntea, părțile laterale ale capului, ale gâtului și pieptului roșii-galbene (Erithacus rubecula rubecula). – Cf. ucr. makoliandra.
MĂCĂLEÁNDRU, măcălendri, s. m. Pasăre mică migratoare și cântătoare, cu penajul cenușiu și cu fruntea, părțile laterale ale capului, ale gâtului și pieptului roșii-galbene (Erithacus rubecula rubecula). – Cf. ucr. makoliandra.
MĂCĂLEÁNDRU, măcălendri, s. m. Pasăre mică de pădure, cu pene brune-măslinii pe spate, roșiatice pe piept și albicioase pe pîntece (Erithacus rubecula). A venit... un măcăleandru, care s-a așezat deasupra pe o crenguță. SADOVEANU, D. P. 96. Un sprinten și viu măcăleandru Zorit se abate din drum. CAZIMIR, L. U. 17. – Variantă: macaleándru (ALECSANDRI, P. A. 125) s. m.
măcăleándru (-lean-) s. m., art. măcăleándrul; pl. măcăléndri, art. măcăléndrii
măcăleándru s. m. (sil. -lean-), art. măcăleándrul; pl. măcăléndri, art. măcăléndrii
MĂCĂLEÁNDRU s. (ORNIT.) 1. (Erithacus rubecula rubecula) gușă-roșie, (reg.) pietruș, prigoare. 2. (Rubecula familiaris) (reg.) prigorie.
măcăleándru (măcăléndri), s. m. – Albinărel (Acanthis cannabina). Origine îndoielnică. În general e considerat der. din rut. makoljandra (Tiktin; Candrea), pol. makolagwa; dar aceste cuvinte par provenite din rom. Scriban propune un χαμαί ϰάλανρδος „o specie de ciocîrlie”, care este puțin probabil (der. directă din ngr. ϰάλανδρος, Philippide, Principii, 151, nu explică fonetismul). Numai în Mold.
MĂCĂLEÁNDRU ~éndri m. Pasăre migratoare, cântătoare, de talie mică, cu penaj cafeniu pe spate și roșiatic pe piept, care se hrănește cu insecte. /cf. ucr. makoliandra
măcăleandru m. Mold. un fel de prigoare: stigleți, presuri, macalendri ce prin tufe se alungă AL. [Cf. rut. MAKOLIONDRA].
măcăleándru1 m., pl. endri (cp. cu gr. hamal, de pămînt, și kálandros, un fel de cĭocîrlan. Decĭ *hamaikálandros, cĭocîrlan terestru, care zboară pe jos, maĭ ales că penele cĭocîrlanuluĭ și măcăleandruluĭ seamănă. Rut. makolĭóndra și -lĭádra, pol. makolagwa pot veni d. rom.). O păsărică cafenie pestriță cu ăuțin roș în creștet și pe pept, ca și fesoĭu, care are cenușiŭ în loc de cafeniŭ (linóta saŭ acánthis cannábina). V. cînepar, petroșel.[1]
MĂCĂLEANDRU s. (ORNIT.) 1. (Erithacus rubecula rubecula) gușă-roșie, (reg.) pietruș, prigoare. 2. (Rubecula familiaris) (reg.) prigorie.
măcăleándru, măcălendri, s.m. – (ornit.) Pasăre mică, migratoare și cântătoare, cu penaj cenușiu și cu pieptul roșu (Erithacus rubecula). Specie frecventă în Maramureș. Unele exemplare iernează la noi, pe lângă apele neînghețate (Ardelean, Bereș, 2000: 205). – Cf. ucr. makoliandra (Șăineanu; Tiktin, Candrea, cf. DER; DEX, MDA).
MĂCĂLEÁNDRU (< ucr.) s. m. Mică pasăre migratoare, cântătoare, cu penaj cenușiu și cu fruntea, părțile laterale ale capului, ale gâtului și pieptului roșii-galbene; gușă-roșie (Erithacus rubecula). În România se întâlnește în tot timpul anului, vara în păduriel de munte, iar iarna în pădurile de șes; populațiile de iarnă sunt deseori formate din exemplare nordice. Unele populații iernează în S Europei, N Africii și SV Asiei.

măcăleandru dex

Intrare: măcăleandru
măcăleandru substantiv masculin
  • silabisire: -lean-
macaleandru substantiv masculin
  • silabisire: -lean-