mășcat definitie

2 intrări

18 definiții pentru mășcat

MAȘCÁT, -Ă adj. v. mășcat.
MĂȘCÁT, -Ă, mășcați, -te, adj. (Pop.; despre cereale) Cu bobul mare, bombat, plin. ♦ Mare, gros. [Var.: mașcát, -ă adj.] – Din măciucat.
MAȘCÁT, -Ă adj. v. mășcat.
MĂȘCÁT, -Ă, mășcați, -te, adj. (Despre cereale) Cu bobul mare, bombat, plin. ♦ Mare, gros. [Var.: mașcát, -ă adj.] – Din măciucat.
MAȘCÁT, -Ă, mașcați, -te, adj. (Regional) Mare, gros. Muie pana de gîscă în cerneală și scrise cu slove mașcate. SADOVEANU, Z. C. 246. ♦ (Despre unele cereale) Cu bobul mare. Ea purta grăunțe întregi de orzul cel mai mașcat. DONICI, la CADE. – Variantă: mășcát, -ă (I. IONESCU, D. 403) adj.
MĂȘCÁT, -Ă adj. v. mașcat.
mășcát (pop.) adj. m., pl. mășcáți; f. mășcátă, pl. mășcáte
mășcát adj. m., pl. mășcáți; f. sg. mășcátă, pl. mășcáte
MĂȘCÁT adj. bombat, mare, plin, (reg.) măzărat. (Un bob de grâu ~.)
Mășcat ≠ mărunt
MĂȘCÁT ~tă (~ți, ~te) pop. (despre cereale) Care are bobul mare, plin. /Din măciucat
mășcat a. cu flori mari, cu boabe groase: orz mășcat. [Maramureș mășcat mare = Meglen. măcicat: de origină necunoscută].
mașcát, V. mășcat.
mășcát și (est) ma-, -ă adj. (din măcĭucat, de unde s’a făcut *măcĭcat, apoĭ mășcat, ca obișnuĭesc, pașnic, veșnic din *obicĭnuĭesc, *pacĭnic, *vecĭnic). Nord. Mare, bulbucat (vorbind de boabe, florĭ, picăturĭ și litere): numele florilor celor maĭ mașcate (Sadov. VR. 1911, 3, 340). Adv. A scrie mașcat, a scrie cu litere marĭ, nu puchinos. – În Ban. „cu fire rare”.
MĂȘCAT adj. bombat, mare, plin, (reg.) măzărat. (Un bob de grîu ~.)
mășcát, -ă, mășcați, -te, (mașcat), adj. – (arh.) Mare, bombat, plin: „Adjectivul acesta cuprinde două însușiri: masiv și rotund. Se zice, de ex.: lacrimă mășcată, grăunte mășcat (adică) bine dezvoltat” (Bud, 1908): „Tuie o din sărinat, / Vara când plouă mășcat” (Țiplea, 1906: 443); „Lacrimile-n jos să-ți meargă / Tot mășcate ca bobu” (Bârlea, 1924, I: 99). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din măciucat (< măciucă „ciomag”) > *macicat > mășcat (Șăineanu, Scriban, MDA).
mășcát, -ă, adj. – (înv.) Mare, bombat, plin: „Adjectivul acesta cuprinde două însușiri: masiv și rotund. Se zice, de ex.: lacrimă mășcată, grăunte mășcat (adică) bine dezvoltat” (Bud 1908): „Tuie o din sărinat, / Vara când plouă mășcat” (Țiplea 1906: 443); „Lacrimile-n jos să-ți meargă / Tot mășcate ca bobu” (Bârlea 1924 I: 99). – Din măciucat (MDA).
Mășcat, Mășcăt, -ești v. Măcicat 2, 3.

mășcat dex

Intrare: mășcat
mașcat
mășcat adjectiv
Intrare: Mășcat
Mășcat