mângâitor definitie

14 definiții pentru mângâitor

MÂNGÂIETÓR, -OÁRE, mângâietori, -oare, adj. Care mângâie; dezmierdător; desfătător, încântător; încurajator, consolator; mângâios. [Var.: (înv. și reg.) mângâitór, -oáre adj.] – Mângâia + suf. -ător.
MÂNGÂITÓR, -OÁRE adj. v. mângâietor.
MÂNGÂIETÓR, -OÁRE, mângâietori, -oare, adj. Care mângâie; dezmierdător; desfătător, încântător; încurajator, consolator; mângâios. [Var.: (înv. și reg.) mângâitór, -oáre adj.Pr.: -gâ-ie-] – Mângâia + suf. -ător.
MÂNGÂITÓR, -OÁRE adj. v. mângâietor.
MÎNGÎIETÓR, -OÁRE, mîngîietori, -oare, adj. (Și în forma mîngîitor; mai ales poetic) Care mîngîie, care încurajează, îmbărbătează; consolator. Soarele de toamnă era prietinos și mîngîietor. SADOVEANU, O. VII 102. De o feminitate mîngîietoare... răspîndea atîta seninătate și bunătate că lumina și locul pe unde trecea. REBREANU, R. I 56. Se lumină întinsa noapte cu poleieli mîngîietoare. MACEDONSKI, O. I 63. ◊ (Substantivat) Ne mutăm la un fierar peste drum dimpreună cu moș Bodrîngă, mîngîitorul nostru. CREANGĂ, O. A. 90. – Variantă: mîngîitór, -oáre adj
MÎNGÎITÓR, -OÁRE adj. v. mîngîietor.
mângâietór adj. m., pl. mângâietóri; f. sg. și pl. mângâietoáre
mângâietór adj. m., pl. mângâietóri; f. sg. și pl. mângâietoáre
MÂNGÂIETÓR adj. 1. alintător, dezmierdător, (înv.) dezmierdat, măgulitor. (Gesturi ~oare.) 2. v. afectuos. 3. v. consolator. 4. v. încântător.
Mângâietor ≠ nemângîietor, nemângîios
MÂNGÂIETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care mângâie; alintător; dezmierdător. Părinți ~ori. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește dragoste și căldură sufletească; dezmierdător; alintător. Voce ~oare. Gest ~. 3) Care produce mângâiere. Veste ~oare. /a mângâia + suf. ~ător
mângâietor a. și m. care mângăe sau servă a mângâia. [Vechiu-rom. mângânietoriu, amăgitor, fermecător; v. mângăia].
MÎNGÎIETOR adj. 1. alintător, dezmierdător, (înv.) dezmierdat, măgulitor. (Gesturi ~.) 2. afectuos, dezmierdător, drag, drăgăstos, duios, iubitor, tandru, (înv.) mîngîios, (fig.) cald. (Îi șoptea cuvinte ~.) 3. alinător, consolator, (rar) consolant, (înv.) mîngîios. (O vorbă ~ pentru un om îndurerat.) 4. desfătător, încîntător, plăcut, (înv.) mîngîios. (Un peisaj ~.)
Mângâietór subst. sg. Nume dat în Noul Testament Sfântului Duh. – Din mângâia + suf. -tor.

mângâitor dex

Intrare: mângâietor
mângâietor adjectiv
mângâitor