mâtcă definitie

9 definiții pentru mâtcă

MẤTCĂ, mâtci, s. f. (Reg.) Băț cu care se bate laptele pentru a alege untul; bătător, brighidău. – Et. nec.
MẤTCĂ, mâtci, s. f. (Reg.) Băț cu care se bate laptele pentru a alege untul; bătător, brighidău. – Et. nec.
MÎ́TCĂ, mîtci, s. f. (Regional) Băț cu care se bate laptele; brighidău. Druga se numește în Moldova de sus brighidău, în Ardeal... mîtcă. PAMFILE, I. C. 23. ♦ Mestecător. În Munții Apuseni mîtca este un lemn rotund. se folosește la mestecarea coleșei. PAMFILE, I. C. 23.
mấtcă (reg.) s. f., g.-d. art. mấtcii; pl. mâtci
mâtcă s. f., g.-d. art. mâtcii; pl. mâtci
MÂTCĂ s. v. bătător, iapă, mustuitor.
mătcă f. 1. bățul cu care se bate putineiul de unt; 2. tânjeala joagărului. [Origină necunoscută].
mî́tcă f., pl. ĭ (sîrb. matka, prăjină. V. motcă). Vest. Bățu (bătătoarea) putineĭuluĭ, fercheteŭ (BSG. 1933, 156).
mîtcă s. v. BĂTĂTOR. IAPĂ. MUSTUITOR.

mâtcă dex

Intrare: mâtcă
mâtcă substantiv feminin