mârlire definitie

2 intrări

13 definiții pentru mârlire

MÂRLÍ, pers. 3 mârlește, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Pop.; despre berbeci și oi) A (se) împreuna. – Din sb. mrljati.
MÂRLÍRE, mârliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) mârli și rezultatul ei; mârlit. – V. mârli.
MÂRLÍ, pers. 3 mârlește, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Pop.; despre berbeci și oi) A (se) împreuna. – Din scr. mrljati.
MÂRLÍRE, mârliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) mârli și rezultatul ei; mârlit. – V. mârli.
mârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. mârléște, imperf. 3 sg. mârleá; conj. prez. 3 să mârleáscă
mârlíre (pop.) s. f., g.-d. art. mârlírii; pl. mârlíri
mârlí vb., ind. prez. 3 sg. mârléște, imperf. 3 sg. mârleá; conj. prez. 3 sg. și pl. mârleáscă
mârlíre s. f., g.-d. art. mârlírii; pl. mârlíri
mîrlí (-lésc, mârlít), vb. refl. – A se împreuna, a se împerechea (numai despre oi și capre). – Mr. mîrlire, megl. mărles, mărliri. Bg. mărlja (Conev 57; Candrea; Capidan, Dacor., V, 473), cf. slov. mrlit (Bogrea, Dacor., IV, 832). Ideea de la un lat. *mellῑre, în loc de *agnellῑre (Lambrior 107; Philippide, Principii, 147) este imposibilă, ca și cea de la un sl. mrŭkati (Miklosich, Slaw. Elem., 30). – Der. mîrlaci, s. m. (berbec de sămînță), din bg. mărlač (Conev 57); mîrlan, s. m. (dobitoc, grosolan, necioplit) pe care Giuglea, LL, I, 166, îl pune în legătură în mod echivoc cu lat. mās și sp. maroń, cf. bg. mîrlenie „copulație” (după Scriban, de la mîr, cu sensul de „persoană care bodogănește”); mîrlit, s. n. (copulație a oii sau a caprei); mîrliță, s. f. (oaie aptă de împerechere).
mârlì v. a se împreuna, vorbind de berbeci. [Onomatopee analoagă cu mierlăi,miorlăi].
mârlí, vb. tranz. și refl. – (despre berbeci și oi) A se împreuna: „Mierlitul oilor se face în octombrie, de ziua Cuvioasei Paraschiva sau ceva mai devreme, și până la Sânmedru. Se țâpă areț ’ntre oi, stând la un loc cu oile până la Ruptu Sterpelor. În primele două zile, li se dă sare oilor și berbecilor, apoi două săptămâni nu li se dă deloc, să nu se întoarne și să fete toate odată” (Georgeoni, 1936: 96). – Din srb. mrljati (DEX, MDA).
mârlí, vb. tranz. și refl. – (pop.; despre berbeci și oi). A se împreuna: „Mierlitul oilor se face în octombrie, de ziua Cuvioasei Paraschiva, sau ceva mai devreme, și până la Sânmedru. Se țâpă areț ’ntre oi, stând la un loc cu oile până la Ruptu Sterpelor. În primele două zile li se dă sare oilor și berbecilor, apoi două săptămâni nu li se dă deloc, să nu se întoarne și să fete toate odată” (Georgeoni 1936: 96). – Din srb. mrljati.
mârli, mârlesc v. t. (reg.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie

mârlire dex

Intrare: mârli
mârli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: mârlire
mârlire substantiv feminin