mârțoagă definitie

19 definiții pentru mârțoagă

MÂRȚOÁGĂ, mârțoage, s. f. Cal slab, rău îngrijit; gloabă. – Cf. mărțână.
MÂRȚOÁGĂ, mârțoage, s. f. Cal slab, rău îngrijit; gloabă. – Cf. mărțână.
MÎRȚOÁGĂ, mîrțoage, s. f. Cal slab, rău îngrijit; gloabă. V. răpciugă. Năcazul meu părea a fi o mîrțoagă murgă. SADOVEANU, N. F. 88. Porunci să-i dea și lui o mîrțoagă de cal. ISPIRESCU, E. 169. [Căruța] înaintează încetinel... dupe bunul plac al mîrțoagelor. ODOBESCU, S. III 16. Auzi, telegari? Două mîrțoage de pripas. ALECSANDRI, T. 1584. – Variante: smîrțoágă (CREANGĂ, A. 123) s. f., smîrțóg (CREANGĂ, P. 203), mîrțóg (PANN, P. V. III 21) s. m.
MÎRȚÓG s. m. v. mîrțoagă.
SMÎRȚOÁGĂ s. f. v. mîrțoagă.
SMÎRȚÓG s. m. v. mîrțoagă.
SMÂRȚOÁGĂ s. f. v. mârțoagă.
SMÂRȚÓG s. m. v. mârțoagă.
mârțoágă s. f., g.-d. art. mârțoágei; pl. mârțoáge
mârțoágă s. f., g.-d. art. mârțoágei; pl. mârțoáge
MÂRȚOÁGĂ s. (ZOOL.) gloabă, (pop.) dârloagă, mărțână, (reg.) bijoagă, drâglă, ghipcan, meliță, mânzoc, șarlă, talaniță, toroapă, (Transilv.) dabilă, (Mold.) dârdală, jărpan, (prin Munt.) meleajă, (prin Transilv.) melegar, (prin Ban.) mârțogariu, (prin Transilv. și Munt.) pârțotin, (prin Transilv.) ronghi, (prin vestul Transilv.) scârtoagă, (fam.) rablă. (Căruța era trasă de o ~.)
Mârțoagă ≠ bidiviu
MÂRȚOÁGĂ ~ge f. Cal slab și prăpădit; gloabă. /cf. mărțână
mârțoagă f. 1. cal prost, slab, stricat; 2. se zice de boul cu gâtul subțire, capul mare, cerbicea și bărbia nedesvoltată. [Derivat din marț cu sufixul peiorativ og (cf. bijoagă)].
smârțog a. Mold. mârțoagă: cu smârțogul ăsta îți duc vergile CR.
mîrțoágă (oa dift.) f., pl. e (var. din zbîrcĭog, vsl. *smrŭčokŭ, rus. smorčók, zbîrcĭog, de unde și forma smîrțog. De la zbîrcĭog a evoluat înț. la „uscat, zbîrcit, slab, bătrîn”). Cal slab (gloabă, ghijog, hîrțoagă, drîglă). – În nord și mîrțog, smîrțog și zmîrțog, prost, bleg.
smîrțóg V. mîrțoagă.
zmîrțóg, V. mîrțoagă.
MÎRȚOA s. (ZOOL.) gloabă, (pop.) dîrloagă, mărțînă, (reg.) bijoagă, drîglă, ghipcan, meliță, mînzoc, șarlă, talaniță, toroapă, (Transilv.) dabilă, (Mold.) dîrdală, jărpan, (prin Munt.) meleajă, (prin Transilv.) melegar, (prin Ban.) mîrțogariu, (prin Transilv. și Munt.) pîrțotin, (prin Transilv.) ronghi, (prin vestul Transilv.) scîrtoagă, (fam.) rablă. (Căruța era trasă de o ~.)

mârțoagă dex

Intrare: mârțoagă
zmârțog substantiv masculin
smârțog substantiv masculin
mârțog substantiv masculin
smârțoagă substantiv feminin
mârțoagă substantiv feminin