mârșav definitie

2 intrări

14 definiții pentru mârșav

MẤRȘAV, -Ă, mârșavi, -e, adj. Lipsit de scrupule, josnic, infam, ticălos. ♦ (Reg.) Scârbos, dezgustător. [Acc. și: mârșáv] – Din sl. mrŭšavŭ.
MẤRȘAV, -Ă, mârșavi, -e, adj. Lipsit de scrupule, josnic, infam, ticălos. ♦ (Reg.) Scârbos, dezgustător. [Acc. și: mârșáv] – Din sl. mrŭšavŭ.
MÎ́RȘAV, -Ă, mîrșavi, -e, adj. 1. Josnic, infam, ticălos, mișel, detestabil. Și de ce, supus orbirei unui mîrșav interes, Să nu vrei a înțelege lucru lesne de-nțeles. ALECSANDRI, T. 165. Cel ce cere dezunirea Nu-i bun nici stăpînitor; Ala vrea în veci robirea; E un mîrșav trădător. BOLLIAC, O. 209. 2. (Regional) Murdar. Sub firmă era un geam mîrșav. CAMILAR, N. II 320. Să te ferească dumnezeu de femeia leneșă, mîrșavă și risipitoare. CREANGĂ, P. 141. 3. (Învechit) Slab, costeliv. Accentuat și: mîrșáv.
mấrșav adj. m., pl. mấrșavi; f. mấrșavă, pl. mấrșave
mârșav adj. m., pl. mârșavi; f. sg. mârșavă, pl. mârșave
MÂRȘAV adj. v. costeliv, debil, delicat, dezgustător, dizgrațios, firav, fragil, gingaș, grețos, hidos, jegos, jigărit, mânjit, murdar, negru, nespălat, oribil, pătat, pipernicit, pirpiriu, plăpând, prăpădit, prizărit, răpănos, răpciugos, respingător, scârbos, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, slinos, soios, șubred, uscat, uscățiv.
MÂRȘAV adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos.
Mârșav ≠ onest
mîrșáv (mârșávă), adj.1. Debil, slab, neputincios. – 2. Josnic, mîrșav, ticălos. Sl. mrŭšavŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 187; Șeineanu, Semasiol., 209), cf. bg. măršav, sb. mršav, ceh. mršavy. – Der. mîrșevie, s. f. (ticăloșie, josnicie); mîrșevesc, adj. (ticălos, josnic); mîrșevește, adv. (josnic; prin trădare); mîrțină (var. mărțină), s. f. (cadavru, măruntaie), din sl. mrŭcina, cf. sb. mrgina, cr., slov. mercina și bg. mărša (› mr., megl. mărșă „cadavru”); mîrțoagă, s. f. (gloabă), cu suf. -og (Cihac, II, 187; Conev 57; Densusianu, GS, I, 349), cuvînt pe care Diculescu 176 îl lega de v. germ. mariha, marha › germ. Mähre „gloabă, mîrțoagă”, și pe care Lahovary 335 îl dune spre o epocă anterioară indoeurop.
MÂRȘAV ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care este în stare să comită fapte nedemne; josnic; netrebnic; abject; infam. 2) pop. Care este plin de murdărie; zoios; murdar. 3) înv. Care este foarte slab la trup; slăbănog. /<sl. mrušavu
mârșav a. 1. murdar: supus orbirii unui mârșav interes; 2. păcătos și mișel; 3. fricos, laș: moartea nu ’nspăimântă decât pe mârșavi BOL. [Vechiu-rom. mârșav, slab de constituție = slav. MRŬȘAVŬ: slăbiciunea fizică a fost transportată, în limba modernă, asupra defectelor sufletești].
mî́rșav (est) și mîrșáv (vest), adj. (vsl. mrŭšavŭ, slab, d. mrŭša, cadavru). Vechĭ. Slab la trup. Azĭ. Fig. Rar. Ignobil, mișel, nedemn de cea maĭ mică stimă saŭ ĭubire. Adv. În mod mîrșav.
mîrșav adj. v. COSTELIV. DEBIL. DELICAT. DEZGUSTĂTOR. DIZGRAȚIOS. FIRAV. FRAGIL. GINGAȘ. GREȚOS. HIDOS. JEGOS. JIGĂRIT. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. ORIBIL. PĂTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PLĂPÎND. PRĂPĂDIT. PRIZĂRIT. RĂPĂNOS. RĂPCIUGOS. RESPINGĂTOR. SCÎRBOS. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBUȚ. SLINOS. SOIOS. ȘUBRED. USCAT. USCĂȚIV.
MÎRȘAV adj., s. 1. adj., s. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos, (pop.) becisnic, (înv. și reg.) ticăit, (reg.) pălăvatic, proclet, (Ban.) bedaș, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~.) 2. adj. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~.)

mârșav dex

Intrare: mârșav
mârșav adjectiv
Intrare: mârșav
mârșav