mârșăvire definitie

10 definiții pentru mârșăvire

MÂRȘĂVÍ, mârșăvesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pângări, a spurca. – Din mârșav.
MÂRȘĂVÍRE, mârșăviri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a mârșăvi și rezultatul ei. – V. mârșăvi.
MÂRȘĂVÍ, mârșăvesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pângări, a spurca. – Din mârșav.
MÂRȘĂVÍRE, mârșăviri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a mârșăvi și rezultatul ei. – V. mârșăvi.
mârșăví (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mârșăvésc, imperf. 3 sg. mârșăveá; conj. prez. 3 să mârșăveáscă
mârșăvíre (reg.) s. f., g.-d. art. mârșăvírii; pl. mârșăvíri
mârșăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mârșăvésc, imperf. 3 sg. mârșăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. mârșăveáscă
mârșăvíre s. f., g.-d. art. mârșăvírii; pl. mârșăvíri
MÂRȘĂVÍ vb. v. pângări, profana, slăbi, spurca.
mîrșăvi vb. v. PÎNGĂRI. PROFANA. SLĂBI. SPURCA.

mârșăvire dex

Intrare: mârșăvi
mârșăvi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: mârșăvire
mârșăvire substantiv feminin