MÂRȘĂVÍE, mârșăvii, s. f. Atitudine sau faptă mârșavă; josnicie, mișelie, infamie, ticăloșie. – Mârșav + suf. -ie.

MÂRȘĂVÍE, mârșăvii, s. f. Atitudine sau faptă mârșavă; josnicie, mișelie, infamie, ticăloșie. – Mârșav + suf. -ie.

mârșăvíe s. f., art. mârșăvía, g.-d. art. mârșăvíei; pl. mârșăvíi, art. mârșăvíile

mârșăvíe s. f., art. mârșăvía, g.-d. art. mârșăvíei; pl. mârșăvíi, art. mârșăvíile

MÂRȘĂVÍE s. v. ticăloșie.

MÂRȘĂVÍE ~i f. Comportare sau faptă de om mârșav; josnicie; ticăloșie; abjecție. /mârșav + suf. ~ie

mârșăvie f. stare și faptă de mârșav.

mîrșăvíe f. (d. mîrșav). Caracteru omuluĭ mîrșav. Faptă de om mîrșav.

MÎRȘĂVIE s. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemățîie, scîrnăvie, spurcăciune, (reg.) mîrșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgînătate, păgînie, verigășie, (fig.) murdărie. (A comite o ~.)