mârâitură definitie

8 definiții pentru mârâitură

MÂRÂITÚRĂ, mârâituri, s. f. Mârâit. [Pr.: -râ-i-] – Mârâi + suf. -tură.
MÂRÂITÚRĂ, mârâituri, s. f. Mârâit. [Pr.: -râ-i-] – Mârâi + suf. -tură.
MÎRÎITÚRĂ, mîrîituri, s. f. Sunetele scoase de un animal care mîrîie. Auz o mîrîitură... a unui cățel lățos. CARAGIALE, la CADE.
mârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. mârâitúrii; pl. mârâitúri
mârâitúră s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. mârâitúrii; pl. mârâitúri
MÂRÂITÚRĂ s. v. mârâit.
mărăitură f. geamăt continuu al câinilor și cățeilor.
MÎRÎITU s. mîrîială, mîrîit, (reg.) hîră. (~ de cîini.)

mârâitură dex

Intrare: mârâitură
mârâitură substantiv feminin
  • silabisire: -râ-i-