MÂRÂITÓR, -OÁRE, mârâitori, -oare, adj. Care mârâie. [Pr.: -râ-i-] – Mârâi + suf. -tor.

MÂRÂITÓR, -OÁRE, mârâitori, -oare, adj. (Rar) Care mârâie. [Pr.: -râ-i-] – Mârâi + suf. -tor.

MÎRÎITÓR, -OÁRE, mîrîitori, -oare, adj. (Rar, despre unele animale și mai ales despre cîini) Care mîrîie. Se gîndea... ce să facă dacă s-ar întîlni cu o jiganie mîrîitoare. ALECSANDRI, la CADE.

mârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. mârâitóri; f. sg. și pl. mârâitoáre

mârâitór adj. m. (sil. -râ-i-), pl. mârâitóri; f. sg. și pl. mârâitoáre

MÂRÂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care mârâie; care produce mârâituri. Voce ~oare. [Sil. -râ-i-] /a mârâi + suf. ~tor

mârâitor, mârâitori s. m. informator, denunțător.