mârâitor definitie

7 definiții pentru mârâitor

MÂRÂITÓR, -OÁRE, mârâitori, -oare, adj. Care mârâie. [Pr.: -râ-i-] – Mârâi + suf. -tor.
MÂRÂITÓR, -OÁRE, mârâitori, -oare, adj. (Rar) Care mârâie. [Pr.: -râ-i-] – Mârâi + suf. -tor.
MÎRÎITÓR, -OÁRE, mîrîitori, -oare, adj. (Rar, despre unele animale și mai ales despre cîini) Care mîrîie. Se gîndea... ce să facă dacă s-ar întîlni cu o jiganie mîrîitoare. ALECSANDRI, la CADE.
mârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. mârâitóri; f. sg. și pl. mârâitoáre
mârâitór adj. m. (sil. -râ-i-), pl. mârâitóri; f. sg. și pl. mârâitoáre
MÂRÂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care mârâie; care produce mârâituri. Voce ~oare. [Sil. -râ-i-] /a mârâi + suf. ~tor
mârâitor, mârâitori s. m. informator, denunțător.

mârâitor dex

Intrare: mârâitor
mârâitor adjectiv
  • silabisire: -râ-i-