Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
7 definiții pentru mânzuleț
MÂNZULÉȚ, mânzuleți, s. m. (Reg.) Mânzișor. – Mânz + suf. -uleț.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
MÂNZULÉȚ, mânzuleți, s. m. (Reg.) Mânzișor. – Mânz + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
MÎNZULÉȚ, mînzuleți, s. m. Mînzișor. Iepșuna [născu] un mînzuleț gingaș. ISPIRESCU, E. 161. Vouă v-a venit Herghelii de cai, Caii nechizînd, Mînzuleți jucind. PĂSCULESCU, L. P. 40.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
mânzuléț (reg.) s. m., pl. mânzuléți
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
mânzuléț s. m., pl. mânzuléți
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
MÂNZULÉȚ s. v. mânzișor.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
MÎNZULEȚ s. (ZOOL.) mînzișor, (reg.) mînzuc, mînzușor, mînzuț.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Mânzuleț dex online | sinonim
Mânzuleț definitie
Intrare: mânzuleț
mânzuleț substantiv masculin
