Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru mânzuleț

MÂNZULÉȚ, mânzuleți, s. m. (Reg.) Mânzișor. – Mânz + suf. -uleț.
MÂNZULÉȚ, mânzuleți, s. m. (Reg.) Mânzișor. – Mânz + suf. -uleț.
MÎNZULÉȚ, mînzuleți, s. m. Mînzișor. Iepșuna [născu] un mînzuleț gingaș. ISPIRESCU, E. 161. Vouă v-a venit Herghelii de cai, Caii nechizînd, Mînzuleți jucind. PĂSCULESCU, L. P. 40.
mânzuléț (reg.) s. m., pl. mânzuléți
mânzuléț s. m., pl. mânzuléți
MÂNZULÉȚ s. v. mânzișor.
MÎNZULEȚ s. (ZOOL.) mînzișor, (reg.) mînzuc, mînzușor, mînzuț.

mânzuleț definitie

mânzuleț dex

Intrare: mânzuleț
mânzuleț substantiv masculin