MÂNZÓC, mânzoci, s. m. (Pop.) Mânz (1) de doi sau de trei ani. – Mânz + suf. -oc.

MÂNZÓC, mânzoci, s. m. Mânz (1) de doi sau de trei ani. – Mânz + suf. -oc.

MÎNZÓC, minzoci, s. m. Mînz mai în vîrstă (de doi sau trei ani). Sărea șanțul dintr-un salt, ca un mînzoc aprig. SADOVEANU, O. VII 237. Tînăr ca un tretin, de nu era alt mînzoc mai frumos în toată herghelia. CREANGĂ, P. 196.

mânzóc (pop.) s. m., pl. mânzóci

mânzóc s. m., pl. mânzóci

MÂNZÓC s. v. gloabă, mârțoagă.

MÂNZÓC ~ci m. Cal tânăr de la unu până la trei ani (neînvățat cu tracțiunea). /mânz + suf. ~oc

mânzoc m. mânz, noaten.

mînzóc m. Est. Mînz maĭ mare de un an, noatin.

mînzoc s. v. GLOABĂ. MÎRȚOAGĂ.