MÂNZÁRE, mânzări, s. f. (Pop.) Oaie de lapte; oaie care a fătat și are lapte. – Cf. alb. mëzore.

MÂNZÁRE, mânzări, s. f. Oaie de lapte; oaie care a fătat și are lapte. – Cf. alb. mëzore.

MÎNZÁRE, minzări, s. f. Oaie care a fătat, oaie cu lapte. Mînzărarii aduceau mînzările pentru mulsoare. SADOVEANU, O. L. 33. ♦ (Adjectival; despre oi sau despre alte animale) Cu lapte. Apropiindu-să lama ce (= cea) mînzare lîngă dînsul au întins mîna și mulgînd puțin lapte... l-au băut. DRĂGHICI, R. 139.

mânzáre (pop.) s. f., g.-d. art. mânzắrii; pl. mânzắri

mânzáre s. f., g.-d. art. mânzării; pl. mânzări

MÂNZÁRE s. (ZOOL.) (pop.) plecătoare, (reg.) mânzată, (Olt. și Munt.) siriță. (Oaia care a fătat și care are lapte se numește ~.)

MÂNZÁRE ~ări f. Oaie de lapte. /cf. alb. mëzore

mânzare f. oaie cu lapte.

mînzáre f., pl. ărĭ (d. mînz; alb. măzore, mzore, juncă). Oaĭe care are mĭel. V. mulgare.

MÎNZARE s. (ZOOL.) (pop.) plecătoare, (reg.) mînzată, (Olt. și Munt.) siriță. (Oaia care a fătat și care are lapte se numește ~.)