Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru m├óntuitor

M├éNTUIT├ôR, -O├üRE, m├óntuitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care m├óntuie (1), salveaz─â. 2. (Rar) Care m├óntuie╚Öte (2), care vindec─â; t─âm─âduitor. 3. (├Än religia cre╚Ötin─â) Care m├óntuie╚Öte (3), izb─âve╚Öte (de p─âcate); izb─âvitor. 4. N. pr. m. art. Denumire sub care este cunoscut Isus Hristos. [Pr.: -tu-i-] ÔÇô M├óntui + suf. -tor.
M├éNTUIT├ôR, -O├üRE, m├óntuitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care m├óntuie (1), salveaz─â. 2. (Rar) Care m├óntuie (2), care vindec─â; t─âm─âduitor. 3. (├Än limbaj bisericesc) Care m├óntuie (3), izb─âve╚Öte (de p─âcate); izb─âvitor. ÔÖŽ (Substantivat, m. sg. art.) Nume dat lui Isus Cristos. [Pr.: -tu-i-] ÔÇô M├óntui + suf. -tor.
M├ÄNTUIT├ôR, -O├üRE, m├«ntuitori, -oare, adj. 1. Care m├«ntuie╚Öte; salvator, izb─âvitor, eliberator. Se duc c├«nt├«nd pe strad─â ╚Öi-n mintea tuturor E-o dulce-nfl─âc─ârare de g├«nd m├«ntuitor. P─éUN-PINCIO, P. 93. Nu afla un singur g├«nd mintuitor, un singur chip de sc─âpare. SLAVICI, O. I 61. ÔŚŐ (Substantivat) Dac─â se v─âzu sc─âpat, ├«mbr─â╚Ťi╚Ö─â pe m├«n- tuitorul s─âu ╚Öi-i mul╚Ťumi. ISPIRESCU, L. 19. Au venit trei m├«ntuitori care au sc─âpat din robia unui zmeu cumplit pe fata cea mic─â a ├«mp─âratului. POPESCU, B. II 103. Sobie╚Ťki...m├«ntuitorul Vienei, s─â fie nevoit pentru a doua oar─â a da pas turcilor. NEGRUZZI, S. I 168. ÔŚŐ (Substantivat, m. sg.; ├«n religia cre╚Ötin─â) Nume dat lui Iisus Hristos. (Cu pronun╚Ťare dialectal─â) [Candela] ardea... sub icoana ├«mbr─âcat─â cu argint a M├«ntuitoriului. EMINESCU, N. 58. 2. (Rar) Care vindec─â; t─âm─âduitor. Romanii... au dat preste apele cele m├«ntuitoare de la Mehadia. ISPIRESCU, U. S0.
mântuitór (-tu-i-) adj. m., pl. mântuitóri; f. sg. și pl. mântuitoáre
Mântuitórul (-tu-i-) s. propriu m.
mântuitór adj. m. (sil. -tu-i-), pl. mântuitóri; f. sg. și pl. mântuitoáre
Mântuitórul s. pr. m. (sil. -tu-i-)
MÂNTUITÓR adj. v. dezrobitor, eliberator, liberator, salvator.
MÂNTUITÓR adj., s. art. 1. adj. izbăvitor, salvator, (înv.) spăsitor. 2. s. art. (BIS.) Hristos, Iisus, Mesia (art.).
M├éNTUIT├ôR1 ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) 1) Care m├óntuie de o situa╚Ťie grea. 2) Care m├óntuie de p─âcate. [Sil. -tu-i-] /a m├óntui + suf. ~tor
MÂNTUITÓR2 m. art. rel. Trimis al lui Dumnezeu; Isus Hristos. [Sil. -tu-i-] /a mântui + suf. ~tor
m├óntuitor a. care m├óntue: face╚Ťi cruci m├óntuitoare AL. ÔĽĹ m. cel ce m├óntue, ├«n special Salvatorul lumii.
m├«ntuit├│r, -o├íre adj. Care te m├«ntu─şe╚Öte, salvator. S. m. Epitet respectuos dat lu─ş Hristos.
MÎNTUITOR adj. (BIS.) izbăvitor, salvator, (înv.) spăsitor.
mîntuitor adj. v. DEZROBITOR. ELIBERATOR. LIBERATOR. SALVATOR.
MÎNTUITORUL s. art. (BIS.) Hristos, Iisus, mesia (art.).

Mântuitor dex online | sinonim

Mântuitor definitie

Intrare: mântuitor
mântuitor adjectiv substantiv propriu masculin
  • silabisire: -tu-i-