Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
5 definiții pentru mânjitură
MÂNJITÚRĂ, mânjituri, s. f. (Rar) Murdărie, pată. – Mânji + suf. -tură.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
MÂNJITÚRĂ, mânjituri, s. f. (Rar) Murdărie, pată. – Mânji + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
MÎNJITÚRĂ, mînjituri, s. f. (Rar) Pată, murdărie. V. mîzgălitură. Mînji pe toți oaspeții... pe obraz, la fel cu mînjitura lui de pe față. ISPIRESCU, L. 377.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
mânjitúră (rar) s. f., g.-d. art. mânjitúrii; pl. mânjitúri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
mânjitúră s. f., g.-d. art. mânjitúrii; pl. mânjitúri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
mânjitură definitie
mânjitură dex
Intrare: mânjitură
mânjitură
substantiv feminin