mânjeală definitie

11 definiții pentru mânjeală

MÂNJEÁLĂ, mânjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) mânji. 2. Murdărie. 3. (Reg.) Amestec de lut și de balegă, cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a se tencui și vărui. 4. Pastă făcută din sămânță de in sau din tărâțe, cu care se unge urzeala de cânepă ca să nu se rupă firele la țesut. – Mânji + suf. -eală.
MÂNJEÁLĂ, mânjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) mânji. 2. Murdărie. 3. (Reg.) Amestec de lut și de baligă, cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a se tencui și vărui. 4. Un fel de pastă făcută din sămânță de in sau din tărâțe, cu care se unge urzeala de cânepă ca să nu se rupă firele la țesut. – Mânji + suf. -eală.
MÎNJEÁLĂ, mînjeli, s. f. 1. Murdărie. 2. Amestec de lut și balegă cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a le tencui și vărui. 3. Un fel de aluat făcut din sămință de in sau din tărîțe, cu care se unge urzeala de cînepă, ca să nu se rupă firele la tesut. Stativi, tort, spată și mînjeală. DRĂGHICI, R. 77.
mânjeálă s. f., g.-d. art. mânjélii; pl. mânjéli
mânjeálă s. f., g.-d. art. mânjélii; pl. mânjéli
MÂNJEÁLĂ s. v. jeg, mânjire, murdărie, murdărire, necurățenie, pătare, scrobeală.
mânjeală f. 1. lucrarea de a mânji; 2. Mold. mânzală.
mînjálă f., pl. ca și mînzală, tînjală. Trans. Substanță cu care se mînjește (se zugrăvește, se văruĭește).
mînjea s. v. JEG. MÎNJIRE. MURDĂRIE. MURDĂRIRE. NECURĂȚENIE. PĂTARE. SCROBEALĂ.
mânjeálă, mânjeli, s.f. – Terci din făină de mălai pentru uns firele de cânepă în timpul țesutului (Grad, 2000). – Din mânji (< sl. mazati) + suf. -eală (DEX, MDA).
mânjeală, mânjeli s. f. v. mangă.

mânjeală dex

Intrare: mânjeală
mânjeală substantiv feminin