Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru m├ónecat

M├éNEC├ü, mß║ąnec, vb. I. Refl. ╚Öi intranz. (Pop.) A se scula dis-de-diminea╚Ť─â; a pleca dis-de-diminea╚Ť─â; p. gener. a porni, a pleca. ÔÇô Lat. manicare.
M├éNEC├üT s. n. (Pop.) Faptul de a (se) m├óneca. ÔÖŽ Zorii zilei. ÔŚŐ Loc. adv. De (sau la, pe, ├«n etc.) m├ónecate = foarte de diminea╚Ť─â, dis-de-diminea╚Ť─â. ÔÇô V. m├óneca.
M├éNEC├ü, mß║ąnec, vb. I. Refl. ╚Öi intranz. (Pop.) A se scula dis-de-diminea╚Ť─â; a pleca dis-de-diminea╚Ť─â; p. gener. a porni, a pleca. ÔÇô Lat. manicare.
M├éNEC├üT s. n. Faptul de a (se) m├óneca. ÔÖŽ Zorii zilei. ÔŚŐ Loc. adv. De (sau la, pe, ├«n etc.) m├ónecate = foarte de diminea╚Ť─â, dis-de-diminea╚Ť─â. ÔÇô V. m├óneca.
M├ÄNEC├ü, m├«nec, vb. I. Refl. (Popular) A se scula dis-de-diminea╚Ť─â. M-am m├«necat, Toiagu-n m├«n─â am luat. P─éSCULESCU, L. P. 114. Ba, drag─â, m-oi m├«neca ╚śi la m─âicu╚Ť─â-oi pleca. SEVASTOS, C. 26. ÔŚŐ Intranz. Cine m├«nec─â de diminea╚Ť─â, El izbute╚Öte mai mult in pia╚Ť─â. PANN, P. V. II 68. ÔÇô Variant─â: m├«nic├í (╚śEZ. XXIII 23) vb. I.
M├ÄNEC├üT s. n. Faptul de a m├«neca. ÔŚŐ (Mai ales ├«n loc. adv.) De (sau la, pe, cu etc.) m├«necate = foarte de diminea╚Ť─â, dis-de-diminea╚Ť─â. Avuse grij─â, de m├«necate, s─â-i pun─â dinainte un alt mald─âr de iarb─â proasp─ât─â ╚Öi ├«nflorit─â. HOGA╚ś, M. N. 150. Te-ai pornit prea cu m├«necate. SBIERA, P. 240. A doua zi, de m├«necate, ├«╚Öi chem─â copiii. ISPIRESCU, L. 211. ÔÇô Form─â gramatical─â: (├«n loc. adv.) m├«necate.
m├ónec├í (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 mß║ąnec─â
!mânecát (pop.) s. n.
!mânecáte (de/în/la/pe ~) (pop.) loc. adv.
mânecá vb., ind. prez. 1 sg. mânec, 3 sg. și pl. mânecă
mânecát s. n., pl. mânecáte (în loc. de ~, la ~, pe ~)
MÂNECÁT s. v. mânecare.
m├«nec├í (mß║ąnec, m├ónec├ít), vb. ÔÇô A se scula devreme. ÔÇô Megl. m─ânicat ÔÇ×timpuriu.ÔÇŁ Lat. man─şc─üre (Densusianu, Hlr., 167; Pu╚Öcariu 1084; Candrea-Dens., 1118; REW 5300; Rosetti, I, 169), cf. alb. m├źngo┼ä, v. umbr. manecare (Gius. Mazzatinti, Poesie religiose del s. XIV, Bologna, 1881, 15). ÔÇô Der. m├«nec, s. n. (rar, zori de zi); m├«necare, s. f. (zori); m├«necat, s. n. (zori; ac╚Ťiunea de a m├«neca); m├«nec─âtoare, s. f. (obicei folcloric ├«n ajunul s─ârb─âtorii de Sf. Gheorghe).
A M├éNEC├ü m├ónec intranz. pop. 1) A se scula ├«n zorii zilei; a se trezi cu noaptea ├«n cap. 2) A pleca dis-de-diminea╚Ť─â. /<lat. manicare
M├éNEC├üT n. 1) v. A M├éNECA. 2) Zorii zilei. * Pe (la) ~e diminea╚Ťa foarte devreme. /v. a m├óneca
mânecát2, mânecátă, adj. (înv.) care s-a sculat în zori.
m├ónec├á v. a porni ├«nainte de a r─âs─âri soarele: cine m├ónec─â de diminea╚Ť─â, izbute╚Öte mai mult ├«n pia╚Ť─â PANN. [Lat. MANICARE, a sosi des de diminea╚Ť─â].
m├ónecat n. 1. serviciu divin public de diminea╚Ť─â; 2. pe m├ónecate, tare de diminea╚Ť─â.
m├«╠ünec, a -├í v. intr. (lat. m├ínico, -├íre, a sosi diminea╚Ť─â. V. m├«ne). Vech─ş. M─â scol diminea╚Ťa: cine m├«nec─â de diminea╚Ť─â, izbute╚Öte ma─ş mult ├«n p─şa╚Ť─â (Pan); cine m├«nec─â, nu ├«ntunec─â (nu-l apuc─â noaptea pe drum). Az─ş. Pe m├«necate, des-de-diminea╚Ť─â, ├«n zor─ş, ├«nainte de c├«nt─âtor─ş. De m├«necate, de diminea╚Ť─â de tot: a porni de m├«necate. ÔÇô ╚śi dem├«necate: de dem├«necate ├«ncepur─â a sosi ╚Ť─ârani─ş (CL. 1910, Dec. 1112) dem├«necate p├«n─â ├«n sear─â (VR. 1912, 10, 53). ÔÇô Cjb. d─â ╚Öi un subst n. m├«nec, zor─ş: a porni de m├«nec.
mînecáte, V. mînec.
mînecat s. v. MÎNECARE.

Mânecat dex online | sinonim

Mânecat definitie

Intrare: mâneca
mâneca verb grupa I conjugarea I
Intrare: mânecat (N)
mânecat N substantiv neutru
Intrare: mânecat (A)
mânecat A