Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

32 defini╚Ťii pentru m├ónecare

M├éNEC├ü, mß║ąnec, vb. I. Refl. ╚Öi intranz. (Pop.) A se scula dis-de-diminea╚Ť─â; a pleca dis-de-diminea╚Ť─â; p. gener. a porni, a pleca. ÔÇô Lat. manicare.
M├éNEC├üR, m├ónecare, s. n. 1. Hain─â ╚Ť─âr─âneasc─â scurt─â, de stof─â, de blan─â sau de p├ónz─â, cu sau f─âr─â m├óneci. 2. Perni╚Ť─â sau sc├óndur─â ├«mbr─âcat─â ├«n p├ónz─â, pe care se calc─â m├ónecile unei haine. ÔÇô M├ónec─â + suf. -ar.
M├éNEC├üRE, m├ónec─âri, s. f. (Pop.) Ac╚Ťiunea de a (se) m├óneca ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. m├óneca.
M├éNEC├ü, mß║ąnec, vb. I. Refl. ╚Öi intranz. (Pop.) A se scula dis-de-diminea╚Ť─â; a pleca dis-de-diminea╚Ť─â; p. gener. a porni, a pleca. ÔÇô Lat. manicare.
M├éNEC├üR, m├ónecare, s. n. 1. Hain─â ╚Ť─âr─âneasc─â scurt─â, de stof─â, de blan─â sau de p├ónz─â, cu sau f─âr─â m├óneci. 2. Perni╚Ť─â sau sc├óndur─â ├«mbr─âcat─â ├«n p├ónz─â, pe care se calc─â m├ónecile unei haine. ÔÇô M├ónec─â + suf. -ar.
M├éNEC├üRE, m├ónec─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) m├óneca ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. m├óneca.
M├ÄNEC├ü, m├«nec, vb. I. Refl. (Popular) A se scula dis-de-diminea╚Ť─â. M-am m├«necat, Toiagu-n m├«n─â am luat. P─éSCULESCU, L. P. 114. Ba, drag─â, m-oi m├«neca ╚śi la m─âicu╚Ť─â-oi pleca. SEVASTOS, C. 26. ÔŚŐ Intranz. Cine m├«nec─â de diminea╚Ť─â, El izbute╚Öte mai mult in pia╚Ť─â. PANN, P. V. II 68. ÔÇô Variant─â: m├«nic├í (╚śEZ. XXIII 23) vb. I.
M├ÄNEC├üR, m├«necare, s. n. Hain─â scurt─â ╚Ť─âr─âneasc─â de stof─â, de blan─â sau de p├«nz─â, cu sau f─âr─â m├«neci; mintean, z─âbun. Sta ghemuit... cu m├«inile petrecute-n m├«necile m├«necarului. SANDU-ALDEA, U. P. 224.
m├ónec├í (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 mß║ąnec─â
mânecár s. n., pl. mânecáre
mânecáre (pop.) s. f., g.-d. art. mânecắrii; pl. mânecắri
mânecá vb., ind. prez. 1 sg. mânec, 3 sg. și pl. mânecă
mânecár s. n., pl. mânecáre
mânecáre s. f., g.-d. art. mânecării; pl. mânecări
M├éNEC├üR s. 1. (la pl.) m├ónecu╚Ťe (pl.). (~e pentru func╚Ťionari.) 2. (BIS.) m├ónecu╚Ť─â, rucavi╚Ť─â, (├«nv.) naracli╚Ť─â.
MÂNECÁR s. v. manșon.
MÂNECÁRE s. (înv.) mânecat.
m├«nec├í (mß║ąnec, m├ónec├ít), vb. ÔÇô A se scula devreme. ÔÇô Megl. m─ânicat ÔÇ×timpuriu.ÔÇŁ Lat. man─şc─üre (Densusianu, Hlr., 167; Pu╚Öcariu 1084; Candrea-Dens., 1118; REW 5300; Rosetti, I, 169), cf. alb. m├źngo┼ä, v. umbr. manecare (Gius. Mazzatinti, Poesie religiose del s. XIV, Bologna, 1881, 15). ÔÇô Der. m├«nec, s. n. (rar, zori de zi); m├«necare, s. f. (zori); m├«necat, s. n. (zori; ac╚Ťiunea de a m├«neca); m├«nec─âtoare, s. f. (obicei folcloric ├«n ajunul s─ârb─âtorii de Sf. Gheorghe).
A M├éNEC├ü m├ónec intranz. pop. 1) A se scula ├«n zorii zilei; a se trezi cu noaptea ├«n cap. 2) A pleca dis-de-diminea╚Ť─â. /<lat. manicare
M├éNEC├üR ~e n. Hain─â scurt─â (de stof─â, de blan─â sau de p├ónz─â), cu sau f─âr─â m├óneci, purtat─â de ╚Ť─ârani. /m├ónec─â + suf. ~ar
m├ónec├á v. a porni ├«nainte de a r─âs─âri soarele: cine m├ónec─â de diminea╚Ť─â, izbute╚Öte mai mult ├«n pia╚Ť─â PANN. [Lat. MANICARE, a sosi des de diminea╚Ť─â].
m├ónecare f. plecare de diminea╚Ť─â: scoal─â-te dela m├ónecare POP.
m├ónec─âri f. ornate sacre ale treptelor ierarhice superioare (cari se ├«mbrac─â pe bra╚Ťe sau m├óneci).
m├«╠ünec, a -├í v. intr. (lat. m├ínico, -├íre, a sosi diminea╚Ť─â. V. m├«ne). Vech─ş. M─â scol diminea╚Ťa: cine m├«nec─â de diminea╚Ť─â, izbute╚Öte ma─ş mult ├«n p─şa╚Ť─â (Pan); cine m├«nec─â, nu ├«ntunec─â (nu-l apuc─â noaptea pe drum). Az─ş. Pe m├«necate, des-de-diminea╚Ť─â, ├«n zor─ş, ├«nainte de c├«nt─âtor─ş. De m├«necate, de diminea╚Ť─â de tot: a porni de m├«necate. ÔÇô ╚śi dem├«necate: de dem├«necate ├«ncepur─â a sosi ╚Ť─ârani─ş (CL. 1910, Dec. 1112) dem├«necate p├«n─â ├«n sear─â (VR. 1912, 10, 53). ÔÇô Cjb. d─â ╚Öi un subst n. m├«nec, zor─ş: a porni de m├«nec.
m├«nec├ír n., pl. e. M├«necu╚Ť─â preu╚Ťeasc─â.
m├«nec├íre f. M├«nec, zori─ş zile─ş.
M├ÄNECAR s. 1. (la pl.) m├«necu╚Ťe (pl.). (~e pentru func╚Ťionari.) 2. (BIS.) m├«necu╚Ť─â, rucavi╚Ť─â, (├«nv.) naracli╚Ť─â.
m├«necar s. v. MAN╚śON.
MÎNECARE s. (înv.) mînecat.
M├éNECß║«RI (< m├ónec─â) s. f. pl. Man╚Öete confec╚Ťionate din stof─â, catifea sau ├«mpletite din l├ón─â colorat─â, bogat ornamentat─â cu broderii. Purtate de feciorii din Maramure╚Ö, ├«n zilele de s─ârb─âtoare, au fost introduse ├«n costumul popular dup─â al doilea r─âzboi mondial.
m├ónec├ír, m├ónecare ╚Öi m├ónec─âri s. n. M├ónecu╚Ť─â, rucavi╚Ť─â. [Var.: (reg.) m├ónic├ír s. n.] ÔÇô Din m├ónec─â + suf. -ar.
m├ónec├íre, m├ónec─âri s. f. 1. (├Änv.) Ac╚Ťiunea de a (se) m├óneca; sculare dis-de-diminea╚Ť─â. ÔÖŽ (├Änv.) Diminea╚Ť─â. 2. (Reg.) Utrenie. [Var.: (reg.) m├ónic├íre s. f.] ÔÇô Din m├óneca.

Mânecare dex online | sinonim

Mânecare definitie

Intrare: mâneca
mâneca verb grupa I conjugarea I
Intrare: mânecare
mânecare substantiv feminin
Intrare: mânecar
mânecar substantiv neutru