MÂNDRULÍCĂ, mândrulici, s. f. (Pop.) Mândruță. – Mândră + suf. -ulică.

MÂNDRULÍCĂ, mândrulici, s. f. (Pop.) Mândruță. – Mândră + suf. -ulică.

MÎNDRULÍCĂ, mîndruiici, s. f. (Popular) Mîndruță. De-aș avea o mîndrulică Cu-ochișori de porumbică. ALECSANDRI, P. I 3. Mîndrulică, ochii tăi Bine seamănă cu-ai mei. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 402. ◊ (Adjectival) Alelei, tu, nevestică, Nevestică mîndrulică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488.

mândrulícă (pop.) s. f., g.-d. art. mândrulícii; pl. mândrulíci

mândrulícă s. f., g.-d. art. mândrulícii; pl. mândrulíci