MÂNDĂLÁC, mândălaci, s. m. (Bot.) Alunea. ◊ Expr. A căuta (cuiva) păcate în mândălaci = a găsi cuiva o vină cu orice preț, a căuta (cuiva) nod în papură. – Et. nec.

MÂNDĂLÁC, mândălaci, s. m. (Bot.; reg.) Alunele. ◊ Expr. A căuta (cuiva) păcate în mândălaci = a găsi cuiva o vină cu orice preț, a căuta (cuiva) nod în papură. – Et. nec.

MÎNDĂLÁC, mîndălaci, s. m. (Regional) Alunică. Să vezi, Voico, dumneata, Foițică mîndălac, Te-am chemat să-ți dau bărbat. PĂSCULESCU, E. P. 241. ◊ Expr. A căuta (cuiva) păcate în mîndălaci = a găsi cu orice preț o vină (cuiva), a căuta nod în papură. Ce punea satul în nedumerire, și mai vîrtos p-ale ce cată.. păcate-n mîndălaci, e cînd [Sultănica] apucă lumea-n cap. DELAVRANCEA, S. 13.

mândălác s. m., pl. mândăláci

mândălác s. m., pl. mândăláci

MÂNDĂLÁC s. v. alunele.

mîndălac s. v. ALUNELE.