11 definiții pentru mâncărică
MÂNCĂRÍCĂ, mâncărele,
s. f. 1. (
Fam.) Diminutiv al lui mâncare (
3).
2. (
Reg.) Tocană. –
Mâncare +
suf. -ică.
MÂNCĂRÍCĂ, mâncărele,
s. f. 1. (
Fam.) Diminutiv al lui mâncare (
3).
2. (
Reg.) Tocană. –
Mâncare +
suf. -ică.
MÎNCĂRÍCĂ s. f. 1. (Familiar) Diminutiv al lui
mîncare (
2). Seara cînd se întoarseră, găsiră mîn- cărică și fierturică gata. ISPIRESCU, L. 337. Despre odihnă, mincărică și băuturică să n-ai grijă. CARAGIALE, O. VII 267.
2. (
Mold.) Tocană.
mâncărícă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. mâncărícii;
pl. mâncăréle,
art. mâncărélele
mâncărícă s. f., pl. mâncăréle MÂNCĂRÍCĂ s. (reg.) mâncărioară, mâncăriță, mâncărușă. (O ~ cu carne.) mâncărică f.
l. fam. un fel de bucate de carne cu legume;
2. mâncare.
mîncărícă f., pl. ele (dim. d. mîncare). Fam. Mîncare, bucate.
MÎNCĂRICĂ s. (reg.) mîncărioară, mîncăriță, mîncărușă. (O ~ cu carne.) Mâncărică dex online | sinonim
Mâncărică definitie
Intrare: mâncărică (pl. ele)
Intrare: mâncărică (g.-d. -ici)