mâncăcios definitie

10 definiții pentru mâncăcios

MÂNCĂCIÓS, -OÁSĂ, mâncăcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Ființă) care mănâncă mult (și des), care are mare poftă de mâncare; (om) mâncău. – Mânca + suf. -ăcios.
MÂNCĂCIÓS, -OÁSĂ, mâncăcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Ființă) care mănâncă mult (și des), care are mare poftă de mâncare; (om) mâncău. – Mânca + suf. -ăcios.
MÎNCĂCÍOS, -OĂSĂ, mîncăcioși, -oase, adj. Care mănîncă mult (și des), care are mare poftă de mîncare; lacom la mîncare; mîncau. [Mierlele] sînt foarte mîncăcioase... și le place cu deosebire strugurii. ODOBESCU, S. III 27.
mâncăciós adj. m., s. m., pl. mâncăcióși; adj. f., s. f. mâncăcioásă, pl. mâncăcioáse
mâncăciós adj. m., s. m., pl. mâncăcióși; f. sg. mâncăcioásă, pl. mâncăcioáse
MÂNCĂCIÓS adj., s. 1. adj. avid, lacom, nesătul, nesățios, pofticios, (livr.) insațiabil, vorace, (rar) lăcomit, lăcomos, (înv. și reg.) mâncător, (reg.) lingareț, mâncăreț, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănaci, mâncaci. (Om ~.) 2. s. v. mâncău.
MÂNCĂCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival Care mănâncă mult și cu lăcomie. /a mânca + suf. ~ăcios
mâncăcios a. și m. cui place să mănânce într’una, lacom: om mâncăcios.
mîncăcĭós, -oásă adj. Care mînîncă mult. V. lacom.
MÎNCĂCIOS adj., s. 1. adj. avid, lacom, nesătul, nesățios, pofticios, (livr.) insațiabil, vorace, (rar) lăcomit, lăcomos, (înv. și reg.) mîncător, (reg.) lingareț, mîncăreț, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănaci, mîncaci. (Om ~.) 2. s. mîncău, (pop.) găman, (reg.) folticos, hutupală, mîncălău. (E un mare ~.)

mâncăcios dex

Intrare: mâncăcios (adj.)
mâncăcios adjectiv
Intrare: mâncăcios (s.m.)
mâncăcios substantiv masculin