mânătarcă definitie

14 definiții pentru mânătarcă

MÂNĂTÁRCĂ, mânătărci, s. f. Ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, foarte bombată, de culoare brună-gălbuie și cu piciorul solid, de obicei umflat la bază; hrib, burete (Boletus edulis). – Din bg. manatarka.
MÂNĂTÁRCĂ, mânătărci, s. f. Ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, foarte bombată, de culoare brună-gălbuie și cu piciorul solid, de obicei umflat la bază; hrib, burete (Boletus edulis). – Din bg. manatarka.
MÎNĂTÁRCĂ, mînătărci, s. f. (De obicei la pl.) Ciupercă comestibilă, cărnoasă, de culoare brună- gălbuie și cu carnea albă sau roșiatică, gustoasă și cu miros plăcut; crește prin păduri umbroase și prin poieni, vara și toamna (Boletus edidis).
mânătárcă s. f., g.-d. art. mânătắrcii; pl. mânătắrci
mânătárcă s. f., g.-d. art. mânătărcii; pl. mânătărci
MÂNĂTÁRCĂ s. v. hrib.
mînătarcă (mânătắrci), s. f. – Ciupercă (Boletus edulis). – Var. mănătarcă, (Trans., Munt.) mitarcă. Megl. măntari. Ngr. μανιτάρι, din gr. ἀμανίται (Tiktin) cu suf. -că la fel ca în bg. manatarka (după Conev 42, din bg.) Fonetismul a fost alterat prin falsa asociere cu mînă.
MÂNĂTÁRCĂ ~ărci f. Ciupercă comestibilă cu piciorul alb, gros și cu pălăria brună-gălbuie; hrib. /<bg. manatarka
burete m. 1. gen de ciuperci în majoritate bune de mâncat, numite și mânătărci (Boletus edulis); 2. mâncare făcută din bureți comestibili; 3. substanța unui zoofit marin, ușoară, elastică și poroasă, care înghite lichidele (Spongia): suge ca un burete; 4. bucată de burete pentru șters sau spălat; 5. pl. capetele căpățânei de roată. [Lat. BOLETUS].
mânătarcă f. excelentă ciupercă comestibilă, se mănâncă proaspătă, uscată sau ca conserve (Boletus edulis). [Gr. mod. MANITÁRI, cu finala analogică după ciupercă].
minătárcă f., pl. ărcĭ (ngr. manitári, mantári [cu term. din cĭupercă], d. vgr. amanites [d. A’manon, un munte din Cilicia]; turc. mantar). Vest. Hrib. – Maĭ rar mîn-. În Trans. și mitarcă și pitarcă.
mînătárcă, V. minătarcă.
mânătarcă ursească s. v. PITA-VACII.
MÎNĂTARCĂ s. (BOT.; Boletus edulis) hrib, (reg.) burete, copită, mitarcă, pitarcă, pitoancă.

mânătarcă dex

Intrare: mânătarcă
mânătarcă substantiv feminin