mâlire definitie

2 intrări

14 definiții pentru mâlire

MÂLÍ, mâlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de mâl, a (se) acoperi cu mâl. – Din mâl.
MÂLÍRE, mâliri, s. f. Faptul de a (se) mâli. – V. mâli.
MÂLÍ, mâlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de mâl, a (se) acoperi cu mâl. – Din mâl.
MÂLÍRE, mâliri, s. f. Faptul de a (se) mâli. – V. mâli.
MÎLÍ, milesc, vb. IV. Tranz. A acoperi, a umple de mîl. Ploaia a milit semănăturile. ◊ Refl. Văile apelor sînt întotdeauna primejduite de revărsări și de înecuri, cînd fînul se mîlește, prinde mîl. PAMFILE, A. R. 151.
MÎLÍRE, mîliri, s. f. Acțiunea de a (se) mîli și rezultatul ei; acoperire cu mîl. Secetă aspră urmată de ploi cu rost sau un înec cu potmoliri sau mîlire. PAMFILE, A. R. 150.
mâlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâlésc, imperf. 3 sg. mâleá; conj. prez. 3 să mâleáscă
mâlíre s. f., g.-d. art. mâlírii; pl. mâlíri
mâlí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâlésc, imperf. 3 sg. mâleá; conj. prez. 3 sg. și pl. mâleáscă
mâlíre s. f., g.-d. art. mâlírii; pl. mâlíri
A MÂLÍ ~éște tranz. A face să se mâlească. /Din mâl
A SE MÂLÍ se ~éște intranz. (despre bazine de apă) A se umple cu mâl. /Din mâl
mălì v. a umplea cu măl, a se înnomoli.
mîlésc v. tr. (d. mîl). Nord. Acoper cu mîl: apa a mîlit ĭarba. – În Trans. molesc.

mâlire dex

Intrare: mâli
mâli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: mâlire
mâlire substantiv feminin