Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 919811:

MÎLCÍ, mîlcesc, vb. IV. Tranz. (Mai ales în expr.) A o mîlci = a tăcea mîlc; a amuți. (Atestat în forma regională mălci) Frații cei mai mari o mălciră, văzînd atita frumusețe. ISPIRESCU, L. 38. – Variantă: mălcí vb. IV.

mâlcire definitie

mâlcire dex